Politicall.ro Educare prin informare
GHANA
Drapelul țării: este format din trei benzi orizontale egale, având culorile de sus în jos roșu, galben și verde, cu o stea mare neagră cu cinci colțuri centrată în banda galbenă; roșul simbolizează sângele vărsat pentru independență, galbenul reprezintă bogăția minerală a țării, în timp ce verdele reprezintă pădurile și bogăția sa naturală; se spune că steaua neagră este steaua călăuzitoare a libertății africane.
Notă: drapelul folosește culorile populare panafricane ale Etiopiei; este similar cu drapelul Boliviei, care are o stemă centrată în bandă galbenă.
ISTORIC: Ghana este o țară multietnică bogată în resurse naturale și este una dintre cele mai stabile și democratice țări din Africa de Vest. Ghana a fost locuită de cel puțin câteva mii de ani, cu toate acestea, se știu puține despre primii locuitori. Până în secolul al XII-lea, comerțul cu aur a început să crească în statul Bono (Bonoman) din ceea ce este astăzi sudul Ghanei și a devenit geneza puterii și bogăției Akan în regiune. Începând cu secolul al XV-lea, portughezii, urmați de alte puteri europene, au sosit și au concurat pentru drepturile comerciale. În zonă au apărut numeroase regate și imperii, printre cele mai puternice fiind Regatul Dagbon în nord și Imperiul Asante (Ashanti) în sud. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Asante era un stat extrem de organizat, cu o bogăție imensă; a furnizat oameni sclavi pentru comerțul cu sclavi din Atlantic și, în schimb, a primit arme de foc care i-au facilitat expansiunea teritorială. Asante a rezistat influenței britanice tot mai mari în zonele de coastă, angajându-se într-o serie de războaie în timpul secolului al XIX-lea înainte de a cădea în cele din urmă sub controlul britanic. Formată din fuziunea coloniei britanice de pe Coasta de Aur și a teritoriului sub tutelă Togoland, Ghana a devenit în 1957 prima țară subsahariană din Africa colonială care și-a câștigat independența, cu Kwame Nkrumah ca prim lider.
Ghana a suferit o serie de lovituri de stat înainte ca Lt. Jerry Rawlings să preia puterea în 1981 și să interzică partidele politice. După aprobarea unei noi constituții și restabilirea politicii multipartinice în 1992, Rawlings a câștigat alegerile prezidențiale în 1992 și 1996, dar a fost împiedicat din punct de vedere constituțional să candideze pentru un al treilea mandat în 2000. John Kufuor de la partidul de opoziție Noul Partid Patriotic (NPP) i-a succedat și a fost reales în 2004. John Atta Mills de la Congresul Național Democrat a câștigat alegerile prezidențiale din 2008 și a preluat funcția de șef al statului. Mills a murit în iulie 2012 și a fost succedat constituțional de vicepreședintele său, John Dramani Mahama, care a câștigat ulterior alegerile prezidențiale din decembrie 2012. În 2016, Nana Addo Dankwa Akufo-Addo de la NPP l-a învins pe Mahama, marcând a treia oară când președinția Ghanei a schimbat partide de la revenirea la democrație. Akufo-Addo a fost reales în 2020. În ultimii ani, Ghana a jucat un rol activ în promovarea stabilității regionale și este foarte integrată în afacerile internaționale.
GEOGRAFIE
Localizare: în Africa de Vest, având ieșire la Golful Guineei, între Coasta de Fildeș și Togo;
Coordonate geografice: 8 00 N, 2 00 W
Suprafața totală: 238.533 kilometri pătrați, din care uscat: 227.533 km pătrați si 11.000 km pătrați de ape
Granițe: 2.420 kilometri
Țări învecinate: 3 – Burkina Faso 602 km; Coasta de Fildeș 720 km; Togo 1.098 km
Țărmuri: 539 kilometri
Ape maritime: ape teritoriale: 12 mile marine
Climat: tropical; cald și relativ uscat de-a lungul coastei de sud-est; cald și umed în sud-vest; cald și uscat în nord;
Relief: preponderent câmpii joase cu platou disecat în zona sud-centrală;
Altitudini extreme: cea mai joasă – Oceanul Atlantic (0 m); cea mai înaltă: Muntele Afadjato – 885 m; altitudine medie – 190 m;
Resurse naturale: aur, cherestea, diamante industriale, bauxită, mangan, pește, cauciuc, hidroenergie, petrol, argint, sare, calcar;
Dezastre naturale: vânturi uscate, prăfuite, vânturi harmattan de nord-est din ianuarie până în martie; secete;
Notă: Lacul Volta este cel mai mare lac artificial din lume (lac de acumulare artificial) după suprafață (8.482 km²; 3.275 sq mi); lacul a fost creat după finalizarea barajului Akosombo în 1965, care reține râurile Volta Albă și Volta Neagră.
POPULATIE
Populatie: 33.846.114 (estimare din 2023)
Rata natalității: 28,04/1.000 de oameni (estimare din 2023)
Rata mortalității: 5,99/1.000 de oameni (estimare din 2023)
Populatie urbană: 59,2% din totalul populației (estimare din 2023)
Cele mai mari orașe: Kumasi (3,768 de milioane de locuitori), Accra (capitala – 2,660 de milioane de locuitori), Sekondi Takoradi (1,078 de milioane de locuitori) (2023)
Rata mortalitatii infantile: 31,87/1.000 de nașteri vii
Speranta de viata la naștere: 69,72 ani; barbati: 68,06 ani, femei: 71,44 ani
Limbi vorbite: Asante 16%, Ewe 14%, Fante 11.6%, Boron (Brong) 4.9%, Dagomba 4.4%, Dangme 4.2%, Dagarte (Dagaba) 3.9%, Kokomba 3.5%, Akyem 3.2%, Ga 3.1%, altele 31.2% (estimare din 2010)
Grupuri etnice: Akan 45.7%, Mole-Dagbani 18.5%, Ewe 12.8%, Ga-Dangme 7.1%, Gurma 6.4%, Guan 3.2%, Grusi 2.7%, Mande 2%, alții 1.6% (estimare din 2021)
Religii: creștini 71,3% (penticostali/carismatici 31,6%, protestanți 17,4%, catolici 10%, alți 12,3%), musulmani 19,9%, tradiționaliști 3,2%, alta 4,5%, niciuna 1,1% (estimare din 2021)
POLITICA
Numele țării: Ghana
Forma convențională lungă: Republica Ghana
Forma convențională scurtă: Ghana
Fosta denumire: Coasta de Aur
Etimologia numelui țării: numită după regatul medieval vest-african cu același nume, dar a cărui locație era de fapt mai la nord decât țara modernă;
Forma de guvernamant: republică prezidențială
Capitala: Accra, coordonate geografice: 5 33 N, 0 13 W
Diviziuni administrative: 16 regiuni; Ahafo, Ashanti, Bono, Bono Est, Centru, Est, Accra Mare, Nord-Est, Nord, Oti, Savannah, Orientul Superior, Vestul Superior, Volta, Vest, Nord-Vest
Independența: 6 martie 1957 (față de Marea Britanie)
Ziua Națională: Ziua Independenței, 6 martie (1957)
Constituția: au existat mai multe anterioare; ultima a fost redactată la 31 martie 1992, aprobată și promulgată la 28 aprilie 1992, intrată în vigoare la 7 ianuarie 1993;
Amendamentele sunt propuse de Parlament. Examinarea necesită sesizarea prealabilă a Consiliului de Stat, un organism de cetățeni proeminenți care consiliază Președintele Republicii. Adoptarea amendamentelor la articolele constituționale “înrădăcinate” (inclusiv cele privind suveranitatea națională, drepturile și libertățile fundamentale, structura și autoritățile ramurilor guvernului și procedurile de modificare) necesită aprobarea într-un referendum cu cel puțin 40% din participarea alegătorilor eligibili și cel puțin 75% din voturile exprimate, urmată de votul majorității de cel puțin două treimi în Parlament și avizul conform al președintelui. Amendamentele la articolele neînrădăcinate nu necesită referendumuri. Constituția a fost modificată în 1996.
Cetățenia: cetățenia nu se dobândește prin naștere; cel puțin un părinte sau un bunic trebuie să fie cetățean ghanez; dubla cetățenie este recunoscută;
Sistem juridic: sistem mixt de drept comun englez și drept cutumiar;
Drept de vot: la 18 ani; este universal;
Puterea executivă:
Șeful statului: președintele Nana Addo Dankwa Akufo-Addo (din 7 ianuarie 2017); vicepreședinte Mahamudu Bawumia (din 7 ianuarie 2017); președintele este atât șef de stat, cât și șef de guvern;
Șeful guvernului: președintele Nana Addo Dankwa Akufo-Addo (din 7 ianuarie 2017); vicepreședinte Mahamudu Bawumia (din 7 ianuarie 2017);
Cabinetul: Consiliul de Miniștri; nominalizat de președinte, aprobat de Parlament;
Alegeri/numiri: președinte și vicepreședinte sunt aleși direct la același scrutin prin vot popular cu majoritate absolută în 2 tururi, dacă este necesar, pentru un mandat de 4 ani (eligibili pentru un al doilea mandat);
Puterea legislativă: parlament unicameral (275 de locuri; membrii aleși direct în circumscripții cu un singur loc prin vot cu majoritate simplă pentru mandate de 4 ani)
Puterea juridică: Curtea Supremă (formată din șeful judecătorului și 13 judecători) este cea mai înaltă instanță;
Partide politice:
Congresul Tuturor Popoarelor sau APC (Hassan Ayariga)
Partidul Popular al Convenției sau CPP (Onsy Kwame Nkrumah, interimar)
Partidul Libertății din Ghana sau GFP (Akua Donkor)
Mișcarea Uniunii din Ghana sau GUM (Christian Kwabena Andrews)
Marele Partid Popular Consolidat sau GCPP (Henry Herbert Lartey)
Partidul Liberal din Ghana sau GPL (Kofi Akpaloo)
Congresul Național Democrat sau NDC (John Dramani Mahama)
Partidul Național Democrat sau PND (Nana Konadu Agyeman Rawlings)
Noul Partid Patriotic sau NPP (Nana Addo Dankwa Akufo-Addo)
Convenția Națională a Poporului sau PNC (Janet Nabia)
Partidul Popular Progresist sau PPP (Paa Kwesi Nduom)
Partidul Frontului Unit sau UFP (Dr. Nana A. Boateng)
Partidul Progresist Unit sau UPP (Akwasi Addai Odike)
COMUNICAȚII
Emisii media (Broadcasting Media): post TV de stat, 2 rețele radio de stat; mai multe posturi TV private și un număr mare de posturi de radio private; transmisiile mai multor radiodifuzori internaționali sunt accesibile; sunt disponibile mai multe servicii de abonament la TV prin cablu și prin satelit;
Codul de internet al țării: .gh
Utilizatori de internet (număr total și procente din populație): 22,44 de milioane de utilizatori (estimare din 2021), reprezentând 68% din populație (estimare din 2021);
ARMATA ȘI SECURITATE
Cheltuieli: 0,4% din PIB (estimare din 2022), 0,5% din PIB (estimare din 2021), 0,4% din PIB (estimare din 2020), 0,4% din PIB (estimare din 2019), 0,3% din PIB (estimare din 2018);
Efectiv militar (Military and security service personnel strengths): aproximativ 14.000 de militari activi (10.000 în armată; 2.000 în marină; 2.000 în forțe aeriene) (2023)
Notă: Misiunile principale ale armatei sunt apărarea frontierelor, asistența cu securitatea internă, menținerea păcii și protejarea apelor teritoriale ale țării, în special a infrastructurii sale de petrol și gaze offshore. A beneficiat de cooperarea cu parteneri străini, precum Regatul Unit și SUA, și de experiența dobândită din participarea la mai multe misiuni internaționale de menținere a păcii. În ultimii ani guvernul s-a angajat să crească finanțarea pentru achizițiile de echipamente, inclusiv capacități de blindaje, mecanizate și forțe speciale pentru forțele terestre, avioane ușoare de atac pentru forțele aeriene și nave de patrulare de coastă mai moderne pentru marină.
În 2022, Ghana a început să-și consolideze prezența militară în nordul țării împotriva amenințărilor organizației teroriste Jama’at Nasr al-Islam wal Muslimin (JNIM), o coaliție de grupuri militante legate de Al-Qaeda, care a condus atacuri în țările vecine Burkina Faso, Coasta de Fildeș și Togo. Frontiera de nord a Ghanei cu Burkina Faso este, de asemenea, o zonă cu rute de contrabandă bine stabilite, granițe poroase și exploatare ilegală a aurului. Ghana a promovat, de asemenea, o inițiativă pentru a consolida cooperarea în materie de securitate și partajarea informațiilor între vecinii din Golful Guineei și țările din Sahel.
Armata își are originile în Constabularul Coastei de Aur, care a fost înființat în 1879 și redenumit Regimentul Coasta de Aur în 1901. Regimentul Coasta de Aur a făcut parte din Forța de Frontieră Vest-Africană (WAFF), o forță multi-regiment formată de biroul colonial britanic în 1900 pentru a garnizoana coloniile vest-africane Coasta de Aur (Ghana), Nigeria (Lagos și protectoratele din nordul și sudul Nigeriei), Sierra Leone și Gambia. WAFF a servit cu distincție atât în Africa de Est, cât și în Africa de Vest în timpul Primului Război Mondial. În 1928, a primit recunoașterea regală și a fost redenumită Forța Regală de Frontieră Vest-Africană (RWAFF). RWAFF a continuat să servească în Al Doilea Război Mondial ca parte a diviziilor britanice 81 și 82 (vest-africane) în campaniile din Africa de Est și Birmania. După independența din 1957, Regimentul Coasta de Aur a format baza noii armate ghaneze. (2023)
Dispute transnationale: frontiera maritimă disputată cu Coasta de Fildeș a fost soluționată în 2017 printr-o decizie a unei Camere speciale a Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării (ITLOS);
Refugiați și persoane dislocate în interiorul granițelor: –
