Genocidul indigenilor din Canada

Articole relevante

A fost 19 aprilie în lume – Prim-ministrul finlandez a solicitat sprijinul Uniunii Europene pentru a contracara fluxul de migranți, Șeful Armatei din Kenya, a murit într-un accident de elicopter iar Junta militară din Burkina Faso a expulzat trei diplomați francezi

4 hours ago

A fost 17 aprilie în lume – Trupele rusești au început retragerea din regiunea Nagorno-Karabakh, guvernul israelian a accelerat construcția de așezări în estul Ierusalimului de la declanșarea războiului iar Peste 50.000 de soldați ruși au fost oficial declarați decedați în războiul din Ucraina

2 days ago

A fost 16 aprilie în lume – Autoritățile Israeliene au anunțat că vor lansa o “ofensivă diplomatică” împotriva Iranului, Clădirea bursei de valori a Danemarcei din Copenhaga a fost cuprinsă într-un incendiu, Autoritățile din Bruxelles au ordonat suspendarea unei întruniri a politicienilor de dreapta

3 days ago

Material realizat de Dora Timar

În anul 1883, prim-ministrul canadian John Macdonald a hotărât stabilirea unui sistem de școli rezidențiale pentru populația indigenă a țării, școli care aveau în mod aparent ca obiectiv asimilarea valorilor vestice și adaptarea generațiilor tinere provenite din familii indigene la cerințele societății moderne. Decizia a fost luată, conform informațiilor oferite de prim-ministrul Macdonald, din necesitatea despărțirii copiilor de “influența parentală” prin plasarea acestora în școlile “unde vor deprinde obiceiurile și modalitățile de gândire ale oamenilor albi”. Proiectul școlilor rezidențiale nu a fost doar slab finanțat, bazându-se în cea mai mare parte pe donații de la bisericile locale, ci a creat un mediu periculos, abuziv și tragic pentru tinerii care proveneau din familii indigene. Comisia pentru Adevăr și Conciliere din Canada, care a avut ca obiectiv descoperirea adevărului din spatele școlilor rezidențiale, a identificat 3.200 de decese în școlile rezidențiale, rămășițe aflate în apropierea școlilor, sub morminte neidentificate. 

Genocidul din școlile rezidențiale

Subfinanțarea școlilor rezidențiale a determinat educatorii să exploateze copiii pentru a genera veniturile necesare menite să întrețină sistemul educațional. Copiii au fost obligați să se ocupe de animale și plante, dar și de confecționarea hainelor. Școlile, în număr de 130 în întreaga țară, erau preponderent administrate de către Bisericile catolice, iar educatorii, în încercarea de a elimina tradițiile indigene, au interzis vorbirea limbii indigene și orice fel de practici culturale, de cele mai multe ori utilizând violența. În mod tragic, copiii au fost separați de familiile lor încă de la vârsta de 7 ani, urmând să fie subjugați violenței fizice, psihice, sexuale și emoționale din cadrul căminelor rezidențiale. Decesele acestora au fost cauzate de condiții nesanitare de trai, boli precum tuberculoza care s-a răspândit în ritm alert în căminele neprotejate sanitar, înfometare, agresiune fizică și “accidente” precum incendii sau sinucideri în urma pedepselor primite după încercarea de a evada. În 1945, rata de deces a copiilor din școlile rezidențiale era de 5 ori mai mare decât a oricărui elev din celelalte școli ale Canadei. Supraviețuitorii acestor sisteme au vorbit despre copiii indigeni care au fost uciși de către administratorii Bisericilor și de către preoți. Sistemul de școli rezidențiale a fost desființat abia în 1996, lăsând în urmă 6.000 de decese estimate, conform Comisiei pentru Adevăr și Conciliere.

În legea internațională, genocidul este definit ca demararea unor acte violente interzise, comise cu intenția de a distruge, în totalitate sau parițial, un grup protejat de oameni. Fără niciun dubiu, populația indigenă din Canada, în ciuda diversității culturale din spate, este un grup protejat. Oficialii au declarat că este probabil imposibil de a determina numărul total de copii care au murit în cadrul școlilor, în principal din cauza faptului că bisericile refuză oferirea dosarelor necesare pentru cercetare, iar în multe dosare școlile nu au înregistrat numele, sexul persoanei decedate sau cauza morții.

În 2008 prim-ministrul canadian Stephen Harper și-a cerut iertare în mod formal pentru tragediile din școlile rezidențiale. În anul 2015, actualul prim-ministru, Justin Trudeau a promis reconcilierea cu poporul indigen, fiind un obiectiv primordial în agenda guvernului și a promis implementarea a 94 de acțiuni din raportul Comisiei pentru Adevăr și Reconciliere, inclusiv introducerea unor lecții în curricula educațională despre istoria sistemului rezidențial de școli din Canada, reformarea modalității de funcționare a sistemului de protecție a copilului pentru asistarea copiilor indigeni aflați în centre de plasament, dar și alte inițiative de susținere a poporului indigen. Reformarea centrelor de plasament din țară, conform lui Jeffrey Schiffer, director executiv la Native Child and Family Service of Toronto, o agenție indigenă care oferă programe culturale, este esențială deoarece “După decenii în care familiile au fost destrămate de sistemele rezidențiale de școală iar mai apoi de centrele de plasament, este important să oferim circumstanțele necesare ca familiile să rămână împreună, și să învețe despre cultura și limba indigenă.”.  

Surse
https://indianexpress.com/article/explained/canada-unmarked-graves-residential-schools-justin-trudeau-7376483/
https://www.nytimes.com/2021/06/26/world/canada/indigenous-residential-schools-grave.html
https://www.washingtonpost.com/world/2021/06/25/canada-schools-unmarked-graves/
https://theconversation.com/how-canada-committed-genocide-against-indigenous-peoples-explained-by-the-lawyer-central-to-the-determination-162582