Clasic

Soul Kitchen - Fatih AkinLivrand de asta data o comedie de introspectie in sanul unei familii de emigranti greci(formata din doi frati :Zinos si Illias)si a anturajului lor(care include nenumarate personaje ;de la prietena lui Zinos – Nadine,la batranelul “clandestin”din garajul tavernei ;la doi hoti loiali si la un afacerist oportunist,plus o maseuza priceputa si un bucatar isteric),carora le sint conturate vietile in jurul unui restaurant de la periferia Hamburg-ului, regizorul de origine turca Fatih Akin isi pastreaza maniera extrem de personala si subiectiva de relatare a povestii, inspirata, ca de mai toate filmele sale, din propria existenta.                                                                                                                              

Taverna Soul Kitchen, mai curand muzical decat strabatut pe de-a-ntregul de variate tematici muzicale, in multitudinea lui de personaje si situatii(mai mult sau mai putin previzibile/verosimile),este jubilant in amuzamentul oferit(pe alocuri,de tip hollywoodian),dar tratand cu sobrietate insa probleme fundamental-existentiale :prietenie ;incredere ;lupta acerba pentru avutul propriu.Scenariul(scris de regizor in colaborare cu interpretul rolului principal,Adam Bousdoukos)rezida in comic de conjuncturi decat in dialoguri,configurandu-l in acest fel – d.p.d.v.narativ – un film clasic.Nici regizoral lucrurile nu stau tocmai diferit; Akin “vede” insemnatatea fiecarui personaj central, subliniindu-i – subtil si detasat, intr-o prima faza,apoi, prin procedee pur conventionale, din ce in ce mai accentuat – de la bun inceput pozitia si starea de spirit :daca barmanita tavernei se va dovedi treptat dintr-o persoana toleranta,apatica,un adevarat membru al familiei, batranelul din fundul garajului, moracanos, vesnic dator si nemultumit, devine incet dar cert metafora loialitatii.

Sentimentalist,nostalgic,atasat fratesc de cultura est-europeana si plin de anvergura(restaurantul isi schimba fatalmente ba clientii,ba proprietarii ;si de aici intorsaturile comedice de situatie)filmul urmeaza mai intai traiectul proastelor decizii,de o morala insa retorica si care,in final,abdica “comercialului”expediant,bombastic si emfatic in goana lui dupa un happy-end si de a-i da fiecaruia ceea ce merita.Tavernei ii mai lipsesc vreo 15 minute de imaginatie.

Despre Sebastian M. Ceolca

Vezi și

Azi, dar candva – 23 noiembrie

23 nov 1923 – A decedat Urmuz (pseudonimul literar al lui Dimitrie Demetrescu-Buzau), unul dintre …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *