15 aug 1769 – S-a nascut Napoleon Bonaparte, celebru general francez, Prim Consul (1799-1804), Imparat al Primului Imperiu Francez (1804-1815), una dintre cele mai importante figuri din istorie. Instruit devreme ca militar, si-a castigat renumele de geniu al razboaielor, deoarece s-a implicat foarte mult in lupte, si-a dezvoltat constant aptitudinile de luptator si strategiile de atac. Incetul cu incetul si-a consolidat puterea datorita realizarilor guvernarii sale, castigand popularitate. Dupa campaniile din Italia (1796) si Egipt (1798), a profitat de succes pentru a rasturna Directoratul si pentru a se proclama Prim Consul. Consulatul (1799-1804) a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria Frantei: prin masurile luate, coruptia si nesiguranta cetatenilor au fost eliminate, economia a fost refacuta, s-au inceput vaste lucrari publice, s-au pus bazele invatamantului modern, religia reintrandu-si in drepturi. Tot in aceasta perioada, Napoleon a elaborat legi noi sub numele de “Codul lui Napoleon” (cod civil ce are la baza valorile fundamentale ale societatii moderne: libertatea si egalitatea), aflat la baza codurilor civile de mai tarziu. Gratie reusitelor sale (cucerirea a numeroase teritorii din Europa pe care le-a anexat imperiului francez), Napoleon a fost proclamat imparat de catre Senatul francez (1804). Acesta intentiona sa aduca intreaga Europa sub conducerea familiei Bonaparte. El insusi era imparat, s-a autoproclamat rege al Italiei, fratele sau Joseph era regele Spaniei, Louis era regele Olandei, iar sotul surorii sale, Caroline, era regele Neapolului. Singura problema era ca nu avea un mostenitor direct. Asadar, se vede nevoit sa divorteze de Josephine de Beauharnais (femeia pe care a iubit-o cel mai mult, dar care era incapabila sa procreeze), casatorindu-se, la 10 martie 1810, cu tanara arhiducesa Marie Louise, din faimoasa familie de Habsburg a Austriei. El avea 41 de ani, iar ea avea 18 ani. Aceasta a dat nastere primului copil (numit Napoleon Francois Joseph Charles Bonaparte) la un an dupa casatorie, la 20 martie 1811. Urmeaza cea mai mare gafa strategica a imparatului: expeditia esuata din Rusia. Armata rusa a fost mai inspirata, blocandu-le calea francezilor, astfel jumatate din armata acestora din urma (500.000 de oameni) a pierit din cauza foametei si a gerului. Pierzandu-si norocul in lupta, fostul erou al armatei a pierdut si alte batalii importante, decazand rapid de la putere. In 1814, fortele contrarevolutionare l-au obligat sa abdice si l-au exilat pe insula Elba din Marea Mediterana. Aici acesta a strans cateva sute de soldati si a evadat pe 1 martie 1815, la mai putin de un an de cand fusese trimis in exil. Incepe ceea ce avea sa se numeasca aventura “celor o suta de zile”. Intors la putere, isi dorea stabilitate si fericire pentru imperiul francez, insa era prea tarziu: englezii si puterile aliate nu voiau sa incheie un acord de pace, ci sa recastige Europa de sub dominatia lui Napoleon. Singura solutie ramasa era razboiul. Pe 18 iunie 1815, in orasul Waterloo (la sud de Bruxelles), francezii, in frunte cu Napoleon, au suferit infrangerea decisiva. Dupa ce a fost detronat pentru a doua oara si lasat fara titlu, Napoleon a fost trimis pe insula Sfanta Elena din Atlanticul de Sud. Aceasta a fost pedeapsa data de puterile aliate, care il condamnau pentru anii de framantari pe care ii traise Europa. Viata de aici a fost dura, spre deosebire de traiul usor pe care-l dusese pe insula Elba. I s-a dat o casa taraneasca renovata si se afla permanent sub supravegherea soldatilor britanici. Tarile aliate simteau nevoia de a-l supraveghea incontinuu, ca sa nu mai evadeze. Oricum, acesta nu mai avea puterea sa fuga, suferea din cauza lipsei de vesti din partea sotiei sale (care incepuse o relatie cu ofiterul austriac insarcinat cu supravegherea ei), dar si din partea fiului sau, fostul rege al Spaniei, care locuia la Viena si detinea titlul de duce de Reichstadt. Apoi, lipsa de activitate a dus la deteriorarea sanatatii sale. Nici tratamentul britanicilor nu era mai bun. La sfarsitul anului 1817, Napoleon a dat primele semne de boala, s-a presupus ca ar suferi de ulcer. Pe 5 mai 1821, la sase ani de la debarcarea pe insula, fostul mare imparat s-a stins in tacere. Exista doua teorii principale cu privire la moartea sa: otravirea cu arsenic si cancerul la stomac. Cauza oficiala a mortii a fost cancerul la stomac, insa in urma unor analize recente ale unor fire de par, s-au descoperit urme de arsenic. In orice caz, nu exista dovezi clare ca cineva l-a otravit cu buna stiinta, dar ideea de asasinare este cu siguranta mult mai dramatica si mai potrivita unui erou de talia lui Napoleon. De asemenea, este important de mentionat ca acesta a contribuit la inventarea conservelor alimentare. Singura modalitate de a conserva hrana pe vremea aceea era prin sarare, din cauza aceasta multi soldati sufereau de malnutritie si nu puteau lupta asa cum ar fi trebuit. Napoleon a cerut oamenilor sa vina cu o solutie pentru rezolvarea problemei, astfel un brutar francez, Nicholas Appert, a gasit un raspuns: conservele. Ideea era ca alimentele sa fie ambalate in borcane si reincalzite atunci cand era necesar. Echipata cu hrana care rezista mai mult timp, armata lui Napoleon putea parcurge distante mai mari, cu o stare de sanatate superioara. La sase ani de la aceasta inventie, oamenii au inceput sa conserve alimentele in recipiente vidate, foarte asemanatoare cu cele folosite astazi. Apoi, inventia creionului i se datoreaza tot lui Napoleon. El i-a cerut omului de stiinta Nicholas Conte sa creeze un instrument care sa-i permita sa scrie in timp ce se afla pe campul de lupta. Inainte se utiliza carbunele, dar acesta se rupea cu usurinta si murdarea mainile. Conte a decis sa inconjoare carbunele cu lemn, conferindu-i stabilitate. La fel se confectioneaza creioanele si in prezent. Foarte incantat, Napoleon a comandat productia in masa a acestora. Numele lui Conte este si astazi cunoscut drept o renumita marca de creioane. Desi Napoleon era vazut ca un general dur (revolutionand organizarea si pregatirea militara), iubitor de razboi (pentru ca si-a petrecut o mare parte din viata pe campul de lupta), in realitate acesta visa la o tara in care oamenii sa traiasca fericiti, prosperi si sa dea dovada de patriotism. Ambitiile sale au dus la fondarea societatii franceze moderne. Dupa moarte, Napoleon Bonaparte a devenit un personaj legendar.
15 aug 2004 – A decedat Karl Sune Detlof Bergstrom, biochimist suedez, Laureat al Premiului Nobel pentru Medicina in 1975 impreuna cu Bengt Ingemar Samuelsson si Sir John Robert Vane.
15 aug 1982 – A decedat Axel Hugo Theodor Theorell, biochimist suedez, Laureat al Premiului Nobel pentru Medicina in 1955.
15 aug 1960 – Congo isi proclama independenta fata de Franta.
15 aug 1947 – India isi proclama independenta fata de Marea Britanie.
15 aug 1936 – A decedat Grazia Deledda, scriitoare italiana, Laureata a Premiului Nobel pentru Literatura in 1926.
15 aug 1896 – S-a nascut Gerty Theresa Cori, biochimista ceha, prima Laureata a Premiului Nobel pentru Medicina in 1947 impreuna cu sotul ei, Carl Ferdinand Cori, si Bernardo Alberto Houssay.
15 aug 1892 – S-a nascut Louis-Victor-Pierre-Raymond, fizician francez, Laureat al Premiului Nobel pentru Fizica in 1929.
15 aug 1771 – S-a nascut scotianul Sir Walter Scott, considerat primul scriitor popular in intreaga lume in timpul vietii, autorul celebrului roman clasic al literaturii engleze, “Ivanhoe” (1819).
15 aug 1714 – A decedat Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti (1688-1714). Posesor al unei mari averi si sef al unei influente familii boieresti, a sprijinit cu generozitate cultura in limba nationala si artele decorative. In timpul domniei sale au fost tiparite importante lucrari ale literaturii romane vechi. A ridicat numeroase locasuri de cult, printre care manastirile Horezu si Sambata. Victima a uneltirilor unor boieri, a cazut in dizgratia turcilor si a sfarsit tragic, executat impreuna cu toti cei patru fii ai sai, dupa ce a refuzat sa renunte la credinta crestina si sa treaca la islam, pentru a-si salva viata. Pentru faptele sale crestine si moartea de martir al credintei, Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat, impreuna cu fiii sai, in 1992 (sarbatorit la 16 august).
15 aug 1534 – Ignatiu de Loyola a intemeiat Ordinul Iezuit.