Home / A fost azi în lume / 2021 / Aderarea Națiunilor Balcanice la Uniunea Europeană – între promisiuni și negocieri

Aderarea Națiunilor Balcanice la Uniunea Europeană – între promisiuni și negocieri

Material realizat de Dora Timar

Liderii Uniunii Europene și cei din Balcani s-au întrunit în data de 5 octombrie 2021, în cadrul unui summit în Brdo Pri Kranju, Slovenia pentru a discuta despre viitorul statelor Balcanice, care se află în diferite stadii de aderare la UE. Reprezentanții UE au evitat întocmirea unui calendar concret pentru discuțiile despre aderarea țărilor balcanice la blocul European. 

Deși liderii Comisiei Europene au declarat în nenumărate rânduri că viitorul celor 6 țări balcanice Albania, Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia va fi alături de UE, opiniile divizate ale țărilor membre cu privire la integrarea acestora, precum și reformele implementate cu dificultate de către liderii celor 6 țări candidate au încetinit pe parcursul anilor procesul de înaintare al aderării. Charles Michel, președintele Consiliului European a declarat în cadrul unei conferințe de presă “Există discuții între cele 27 de țări membre despre capacitatea noastră de a primi noi membri”.

Unde se află acum?

Sursa foto: socialistsanddemocrats.eu

Cele 6 țări balcanice se află în diferite stadii, cele mai avansate în procesul de aderare fiind Muntenegru și Serbia care au reușit să deschidă negocierile pentru aderare.  Integrarea în UE este susținută în Balcani datorită beneficiilor democratice și economice pe care reformele le aduc în zonă, oferind o piața de muncă mai largă și acces la fonduri necesare pentru regiune.

Acum 20 de ani, fosta conducere a Republicii Iugoslave a Macedoniei a evitat cu foarte mult efort un război civil, forțele NATO intrând în țară pentru a confisca armele deținute de rebelii albanezi sub un acord internațional realizat cu menirea de a instaura pace. Țările din regiune s-au aflat într-o criză economică și socială în acea perioadă, evenimentele care decurgeau fiind urmărite cu interes pe plan internațional. O prioritate strategică atât pentru UE cât și pentru Statele Unite ale Americii a fost evitarea unui nou conflict în zona volatilă a Balcanilor de Vest, iar Javier Solana, șeful politicii externe din acel moment, a promis macedonenilor că “Uniunea Europeană va rămâne mereu alături de voi și va încerca să vă ajute, pentru că ne dorim să aveți o perspectivă Europeană”. De atunci, deși liderii Macedoniei au reușit să adere la NATO, alianța militară căreia i-au oferit încrederea pentru a instaura pacea în teritoriu, drumul spre a intra în Uniunea Europeană a fost mult mai dificil. 

În anul 2011, liderii din Grecia au acuzat politicienii din Macedonia că au în plan promovarea unui concept expansionist care prevedea anexarea unor teritorii din Grecia, Bulgaria, Albania și Serbia cu scopul reconstruirii “Macedoniei Mari”. Această controversă a venit pe fondul opoziției expuse de către macedoneni cu privire la schimbarea numelui țării la solicitarea politicienilor greci, din Macedonia în Macedonia de Nord. Acest conflict s-a diminuat cu timpul și s-a încheiat în mod oficial în anul 2018 când reprezentanți ai ambelor țări au semnat Acordul Prespa care conținea, printre altele, redenumirea oficială a țării din Republica Macedoniei în Republica Macedoniei de Nord. Dar obstacolele nu s-au terminat odată cu Acordul Prespa, anul trecut liderii din Bulgaria opunându-se includerii Macedoniei de Nord în blocul European din cauza unei dispute asupra limbii –pe care bulgarii o consideră un simplu dialect al bulgarei- și a identității naționale, guvernul din Sofia solicitând politicienilor din Macedonia de Nord recunoaștere oficială a faptului că limba macedoneană este la bază bulgară, cerință care a generat proteste din partea macedonenilor.

Albania este un caz special, în sensul în care deși a îndeplinit toate cerințele de aderare la blocul European în anul 2009, discuțiile pentru integrare încă nu au început. Din cauza faptului că solicitările de aderare ale Albaniei și Macedoniei de Nord sunt conectate, iar începerea negocierilor ar presupune o aprobare în unanimitate din partea națiunilor membre UE, decizia luată de către guvernul din Sofia a încetinit și procesul Albaniei de a adera la UE. Prim-ministrul Albaniei, Edi Rama, a declarat în 2020 că “Acest fapt ne ține ostatici în condițiile în care am îndeplinit toate cerințele solicitate și așteptăm să stăm la masa alături de Uniunea Europeană pentru a începe negocierile”.

Conducătorii din Muntenegru au aplicat pentru statutul de membru în anul 2008, iar în anul 2012 discuțiile de acces au început și se află într-un stadiu înaintat în comparație cu celelalte țări care așteaptă deblocarea discuțiilor, iar preconizările sugerează că în anul 2026 procesul de integrare ca membru cu drepturi depline ar putea să înceapă. Cele mai mari probleme în țară rămân corupția, crima organizată și economia instabilă.

Deși liderii din Serbia au aplicat pentru statutul de membru în anul 2009 și discuțiile de acces au început în 2014, tensiunile dintre guvernul de la Belgrad și Kosovo au încetinit procesul de aderare pentru ambele țări. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a declarat că “Este vital ca Serbia și Kosovo să își normalizeze relațiile. Dialogul facilitat de către UE este singura platformă de a rezolva criza existentă între cele două țări”. În ultimii ani, atât încrederea populației sârbe cât și a liderilor din țară în Uniunea Europeană a început să scadă drastic, politicienii orientându-se către încheierea unor înțelegeri cu conducătorii din China și Rusia, cu toate că au existat avertizări din partea reprezentanților occidentali asupra influenței celor două puteri în regiune. Kosovo, pe lângă problemele conflictuale pe care populația din țară o are cu cei din Serbia, încă nu este recunoscută în mod oficial de către 5 membre UE: Cipru, Grecia, România, Slovacia și Spania. În ceea ce privește Bosnia și Herțegovina, deși politicienii au aplicat în 2016, reprezentanții Parlamentului European au menționat faptul că “instabilitatea politicii interne și lipsa reformelor politice au slăbit posibilitatea aderării la UE”.

Posibilități de viitor – migrare, reorientare politcă, aderare

Sursa foto: dw/Joe Klamar/AFP

Cancelarul austriac Sebastian Kurz a avertizat la finalul summitului “Dacă Uniunea Europeană nu oferă acestei regiuni o perspectivă reală, trebuie să fim atenți la faptul că alte superputeri – China, Rusia sau Turcia – vor juca un rol decisiv în Balcani. Regiunea aparține geografic Europei și are nevoie de o perspectivă Europeană”. Potrivit Băncii Mondiale, guvernul chinez deține un procent de 8% din totalul comerțului internațional în zona Balcanilor, comparativ cu procentul de aproximativ 70% pe care îl deține UE. Cu toate acestea, liderii chinezi au oferit împrumuturi financiare pentru infrastructură în scală largă într-o regiune în care acest domeniu este slab dezvoltat. Guvernul din Rusia, care a încercat să exploateze conexiunile istorice ale regiunii balcanice cu propria țară, s-a opus vehement accesului statelor Balcanice în blocul European. Analiști politici au declarat pentru Al Jazeera faptul că îndepărtarea națiunilor balcanice de UE va determina liderii politici din Rusia și China să depună mai mult efort în regiune. 

Înainte de summitul dintre UE și Balcani, politicienii din Slovenia, care în momentul de față dețin președenția Consiliului UE, au solicitat de urgență concretizarea unui plan pentru integrarea celor 6 țări balcanice în UE până în 2030, dar blocul a refuzat propunerea pe fondul îngrijorărilor cu privire la migrație, totuși susținând importanța integrării regiunii în cele din urmă în blocul European. Prim-ministrul Letoniei, Artus Krisjanis Karins, a declarat în cadrul întâlnirii “Fie Europa își întinde mâna spre a trage țările Balcanice spre noi, sau altcineva își va întinde mâna pentru a trage aceste țări într-o direcție diferită”.

Faptul că UE nu are o strategie pentru relațiile cu Balcanii de Vest, alta decât posibilitatea îndepărtată a integrării acestora, va determina reducerea influenței europene asupra regiunii, avertizează analiștii politici. Guvernul de la Beijing a oferit împrumuturi uriașe în regiune, în 2014 Muntenegru acceptând un împrumut de 1 miliard de dolari pentru crearea unui drum național, iar în momentul prezent liderii din țară încă se străduiesc să plătească împrumutul, primind în cele din urmă ajutor financiar din partea UE. Toby Vogel, asociat senior al Democratization Policy Council, a explicat fenomenul reorientării politice a statelor balcanice: “China și Rusia, în special China, au venit cu împrumuturi care practic nu au niciun fel de condiționare politică, fără condiții atașate democrației, legilor etc. Deci mulți lideri au perceput aceste împrumuturi drept bani oferiți pe gratis”.

Pentru ca procesul de aderare al țărilor balcanice să își continue parcursul este necesară atât asumarea unor inițiative din partea UE prin care vor putea stabili o strategie concretă pentru aceste țări, cât și ca cele din urmă să ajungă la rezoluții cu privire la disputele politice și să instaureze reformele necesare aderării.

Despre PoliticALL

Vezi și

A fost 3 decembrie în lume – Guvernul Poloniei a anunțat implementarea unui proiect controversat cu privire la raportarea către stat a tuturor sarcinilor și avorturilor, guvernul Taliban a anuțat că va permite femeilor să consimtă la căsătorie, oficiali ai UE și ai Balcanilor de Vest au convenit asupra cooperării între regiuni.

Material realizat de Yvonne Andreiaș și Daniel Rădoi Statul indonezian a acuzat opt studenți papuași …