Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Ce sunt drepturile animalelor și de ce sunt acestea importante, mai ales la noi în țară? De ce este contextul domestic atât de relevant și de ce avem o societate civilă atât de puternică în domeniul protecției animalelor? Este aceasta simplul rezultat al unor oameni pasionați, sau, mai degraba, un efect al unui stat ineficient? Încercăm să răspundem acestor întrebări într-un material dedicat animalelor.
Atunci când discutăm despre drepturile animalelor în România, este esențial să luăm în considerare contextul legislativ care permite protecția acestora. Legislația de bază care prevede drepturile animalelor (dreptul la adăpost corespunzător, hrană și apă, dreptul la mișcare suficientă, îngrijire și atenție, precum și asistență medicală) este Legea 205/2004 actualizată 2020. Mai mult, aceasta prevede și așa-zisele drepturi negative ale animalelor, precum acelea de a nu fi supuse torturii, schinguirii, luptelor între animale, abandonului și uciderii.
Același cadru legislativ prevede și pedepsele aplicabile celor ce supun animalele unor cruzimi, le ucid sau le folosesc în scop ilegal. De-a lungul anilor, modalitatea de a sancționa astfel de fapte a evoluat, de la simpla aplicare a unor amenzi, la posibilitatea impunerii pedepsei cu închisoarea de la 3 luni la 1 an. În ciuda faptului că, pe hârtie, lucrurile pot părea ușor de gestionat și sub controlul deplin al autorităților, realitatea din teren relevă cruzimea asupra animalelor drept un fenomen des întâlnit, în special dar nu exclusiv în zonele rurale, și foarte rar sancționat corespunzător.
Deși, în teorie, există prevederile necesare pentru a încarcera persoanele care supun animalele unor serii de torturi, punerea acestora în aplicare este o cu totul altă problemă. Deși Legea 205/2004 interzice în mod expres abandonul, străzile României sunt pline de câini și pisici alungați din propriile case. Unde greșim?
LIPSA EDUCAȚIEI CIVICE ȘI A CAMPANIILOR DE CONȘTIENTIZARE
Gandhi spunea cândva că măsura progresului moral și a măreției unei națiuni este felul în care își tratează animalele. Prin urmare, ce spune despre noi felul în care ne tratăm animalele, ca stăpâni, membri ai societății și ca națiune?
Deși drepturile de bază ale animalelor sunt legate, în mod strâns, de obligațiile impuse stăpânilor acestora de a le oferi hrană, adăpost, îngrijire medicală, precum și de a nu-i supune relelor tratamente, aceste obligații nu sunt interiorizate cu ușurință de către toți proprietarii de animale de companie. Deși majoritatea obligațiilor pot fi ușor intuite, chiar și în lipsa cunoașterii legii, precum cele ce necesită doar o urmă de bun simț și empatie (crearea unui mediu sigur pentru viață), altele necesită campanii serioase de conștientizare din partea autorităților locale.
Printre cele din urmă se numără obligația stăpânilor de a-și steriliza animalele de rasă comună, ca mijloc de prevenție a abandonului, înmulțirii necontrolate și a anumitor boli. În acest sens, campaniile de creștere a gradului de conștientizare ar trebui să fie frecvente, folosindu-se modalitățile de comunicare online ale autorităților locale, precum și tactici-cheie de a ținti comunitățile rurale, prin activități la firul ierbii. Astfel, proprietarii de animale ar putea înțelege cu ușurință importanța sterilizării, beneficiile acesteia, precum și obligativitatea sa din punct de vedere legal. Educare cu privire la resursele accesibile pentru sterilizare, precum sugestii de cabinete veterinare și bune practici (un ghid al stăpânului responsabil) ar putea avea un impact semnificativ în comunitate.
În ciuda tuturor opțiunilor pe care autoritățile locale le au în gestionarea situației, atitudinea a fost, întotdeauna, una de nepăsare. Ignorarea sursei problemei prin refuzul de a se adresa în mod direct comunităților locale, efectuând campanii de educare, precum și refuzul de a aplica, în situațiile necesare, sancțiuni, au reprezentat un mediu propice pentru înmulțire necontrolată, cruzime și abandon. În lipsa campaniilor de conștientizare, mulți proprietari de animale au tratat problema cu superficialitate, nefiind conștienți de obligațiile acestora. Iar în lipsa unor autorități competente care să aplice sancțiuni, proprietarii nu au avut imboldul necesar.
CAMPANIILE DE STERILIZARE GRATUITĂ- RESPONSABILITATEA STATULUI SAU A SOCIETĂȚII CIVILE?
Conform Organizației Mondiale a Sănătății Animalelor, printre cele mai eficiente modalități de controlare a unei populații ridicate de câini maidanezi este sterilizarea. Deși este prevăzută în legislație drept obligație a proprietarilor, în lipsa educației necesare, a imboldului aplicării sancțiunilor și a serviciilor veterinare accesibile, cei mai mulți proprietari refuză să recurgă la sterilizare. Problema educației poate fi adresată în mod eficient, atât prin campanii online, cât și la firul ierbii, desfășurate de autorități locale în parteneriat cu societatea civilă. Cu toate acestea, dacă stăpânii vor fi conștienți de obligația pe care o au, ce putem face atunci când serviciile veterinare nu le sunt accesibile? Sterilizarea unui câine ajunge, în medie, la prețul de 300 lei, o sumă mult prea ridicată pentru anumite categorii ale populației. În contextul în care salariul minim net în România este de 1386 lei, putem observa cu ușurință felul în care accesul la servicii de sterilizare afectează, în mod disproporționat, anumite comunități și categorii sociale.
În fișa sa de bune practici, Organizația Mondială a Sănătății Animalelor sugerează “subvenționarea din bugetul de stat a serviciilor de sterilizare” pentru a încuraja participarea la astfel de acțiuni, precum și pentru a se asigura că serviciile sunt accesibile pentru comunitățile unde există cea mai mare nevoie. În ciuda recomandărilor clare din partea organizațiilor internaționale, precum și a apelurilor constante din partea societății civile românești, autoritățile locale refuză să se implice în mod real în astfel de acțiuni, atât de necesare pentru oprirea înmulțirii necontrolate, pasând responsabilitatea ONG-urilor, iubitorilor de animale și populației generale.
Dacă ne dorim să accesăm o listă a cabinetelor care oferă servicii de sterilizare gratuită în România, nu vom regăsi nicio bază de date actualizată, pusă la punct și oficială din partea autorităților, ci vom regăsi o pagina de Facebook foarte activă, alcătuită din voluntari care au improvizat o bază de date. Aceasta include atât împărțirea pe localități și județe, sponsori și organizatori ai campaniilor de sterilizare, precum și datele relevante de contact. Mai mult, pagina de Facebook este folosită pentru distribuirea informațiilor ce vizează campaniile temporare de sterilizare. Acest exemplu al preluării responsabilității autorităților locale și naționale de către membrii societății civile este reprezentativ pentru întreg sectorul protecției animalelor. Munca de voluntariat a persoanelor implicate este admirabilă, asigurând diseminarea informației, însă limitările unui grup de social media vor împiedica populația generală din a avea acces universal la informații de interes. Utilizarea publicațiilor și a canalelor de știri locale, a site-urilor oficiale ale primăriei și consiliilor locale, precum și amplasarea unor bannere în comunitate ar putea amplifica impactul campaniilor de sterilizare temporare, asigurând accesul câtor mai multe persoane.
Iar dacă analizăm campaniile de sterilizare gratuită, atât din București, cât și din țară, observăm că majoritatea sunt finanțate de ONG-uri românești (care se bazează pe strângeri intensive de fonduri), precum și asociații europene pentru protecția animalelor. Cel mai cunoscut exemplu de ONG românesc care deține un centru permanent de sterilizare gratuită este Kola Kariola, care deține cabinetul veterinar în comuna Pantelimon, județul Ilfov, urmând să se extindă și în București. Mai mult de atât, cei de la Kola Kariola dețin un adăpost pentru câini și sanctuarul Papi Land, preluând, în același timp, unele dintre cele mai grave cazuri de abuz sau rănire a animalelor.
POLIȚIA ANIMALELOR- UN VIS DEVENIT REALITATE?
Pentru foarte mulți ani, Poliția Animalelor a reprezentat doar un vis pentru iubitorii de animale, un proiect care părea să nu se apropie niciodată de implementare. În ciuda declarațiilor anumitor politicieni conform cărora instituția urma să devină cât mai curând operațională, realitatea releva un stat paralizat, fără personal calificat și fără posibilitatea de a interveni în cazurile în care animalele erau maltratate sau ucise. Contextul abuzului, al abandonului și al nenumăratelor accidente ce implicau patrupezi a forțat societatea civilă românească, sătulă de promisiunile neîndeplinite, să își asume responsabilitatea autorităților. Acest transfer tacit de competențe și responsabilități este vizibil și acum. Dacă semnalezi, pe pagina de socializare, un caz grav al unui animal accidentat, mulți dintre utilizatorii care interacționează cu postarea ta îți vor recomanda să contactezi Kola Kariola sau altă organizație locală, în ciuda faptului că acestea sunt deja depășite de un număr crescut de cazuri preluate. Ideea că iubitorii de animale și organizațiile non-guvernamentale trebuie să acționeze prompt și independent în astfel de situații, neașteptând ajutorul autorităților, ar putea părea un semn al progresului moral și social, însa cauza evidențiază o realitate cruntă: un stat paralizat, care nu dorește și nu este capabil să acționeze în ajutor animalelor a dus la formarea unei structuri complexe de organizații non-guvernamentale, grupuri de fundraising și grupuri pentru ajutor imediat (precum SOS Animal Rescue), unde oamenii își asumă, din fonduri proprii, cazuri grave.
Începând cu anul 2020 și cu mandatul de ministru de interne al lui Marcel Vela, discuțiile despre Poliția Animalelor au fost aduse în centrul dezbaterilor politice. Numit ,,singurul ministru care a arătat că îi pasă de animale”, Marcel Vela a ținut nenumărate discuții și consultații împreună cu reprezentanții societății civile. Poliția Animalelor a devenit, într-un final, realitate, prin adoptarea OUG 175 din 14 octombrie 2020. Astfel, Poliția Animalelor are în subordine agenți și ofițeri de poliție, precum și veterinari care intervin direct la fața locului. Prin prisma OUG 175, polițiștii pot încalca proprietatea privată atunci când un animal a fost rănit sau schingiuit, implicat în lupte, expus unor temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate, etc. În acest context, polițiștii întocmesc un ordin de plasare pe o durată de 45 de zile a animalelor într-un adăpost, unde le va fi oferită îngrijirea necesară. Mai mult, legislația permite plasarea animalelor în custodia unor organizații non-guvernamentale, dacă acestea îndeplinesc condițiile de eligibilitate.
Poliția animalelor, deși aflată la început, cu infrastructură internă și prerogative limitate, are posibilitatea de a evolua într-o instituție publică eficientă, care să răspundă cu adevărat problemelor din domeniul protecției animalelor. Aceasta poate fi apelată folosind numărul unic de urgență 112.
În concluzie, problema situației animalelor din România nu poate fi rezolvată prin soluții unidimensionale, ci necesită abordări comprehensive și coerente, atât din partea autorităților locale și naționale, cât și din partea proprietarilor, a societății civile și a populației generale. Un grad mai ridicat de conștientizare și empatie poate fi atins prin campanii constante de educare și de transmitere a bunelor practici în ceea ce privește proprietarul responsabil. Mai mult, campaniile de sterilizare ar trebui să fie subvenționate, reușind să ajungă în toate comunitățile din țară. Campanii publice care evidențiază situația animalelor din România ar putea încuraja adopția și limita, astfel, numărul animalelor de pe stradă sau din adăposturi. De asemenea, admistrațiile locale ar putea adopta strategii umane în ceea ce privește animalele capturate și transportate în adoposturile publice, dacă eutanasia nu ar mai fi permisă prin lege, așa cum este cazul acum, la 14 zile după capturare. Un lucru este cert, anume că drumul către respectarea drepturilor animalelor necesită implicare reală a tuturor părților vizate. Cum ar arăta progresul social și moral menționat de Gandhi dacă am prețui mai mult viețile din jurul nostru?
Redacția PoliticALL este un susținător ferm al adopției și al respectării drepturilor animalelor. Pentru a evidenția dedicarea noastră pentru această cauză, vă invităm să le priviți pe Masha și Jojo, două cățelușe adoptate de editorii noștri. Adoptă, nu cumpăra! #adoptdontshop
