Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Sute de mii de ucrainieni revoltaţi de represiunea violentă a forţelor de securitate au ieşit duminică, în stradă, pentru a unsprezecea zi. Aceştia au cerut demisia lui Ianukovici şi noi alianţe politice şi militare departe de influenţa Rusiei şi în favoarea Uniunii Europene.
“Vreau să fie clar pentru autorităţi că acesta nu e un protest. Aceasta e o revoluţie” a spus Yuri V. Luțenko, fost ministru de interne și organizator al Revoluției Portocalii organizate cu nouă ani în urmă. “Mulţi observatori susţin că mulţimea adunată în Piaţa Independenţei a depăşit mult, din punct de vedere numeric, chiar şi cele mai mari adunări din 2004” a adăugat Luţenko, în timp ce mulţimea înfuriată striga din spate “Revoluţie!”.
Mulţi ucrainieni văd acordurile cu Europa ca fiind cruciale pentru un viitor politic şi economic mai bun şi ca o modalitate de a se desprinde de Rusia şi de trecutul sovietic al Ucrainei. Violenţele au degenerat şi mai mult duminică, după ce un grup de protestatari s-a ciocnit de batalionul de ofițeri de poliție care păzeau clădirea administrației prezidențiale.
Bombe fumigene și grenade paralizante au fost lansate, iar poliția a răspuns cu gaze lacrimogene. Autoritățile au raportat duminică seara, că aproximativ o sută de ofițeri de poliție și mai mult de 50 de protestatari au fost răniți, unii suferind inclusiv arsuri la ochii datorate gazelor lacrimogene. Martorii au spus că unii protestatari, inclusiv femei, au fost bătuți cu brutalitate.
Deși preşedintele Ianukovici a condamnat sâmbătă actele de violență ale poliției și a promis o anchetă, guvernul său a atras critici internationale dure, inclusiv din partea Statelor Unite ale Americii. Poliția a făcut mai multe arestări, dar nu a făcut publică vreo listă a celor reţinuţi. Liderii protestului au declarat că luni intenţionează să-l ţină pe Ianukovici prizonier în propria casă, să blocheze străzile, să ocupe sau să înconjuare clădirile guvernamentale şi eventual, să declare o grevă generală a municitorilor şi a studenţilor. Duminică seara, demonstranţii au mutat barierele poliţiei, menite să îi ţină departe de Piaţa Independenţei şi le-au repoziţionat pentru a-şi marca controlul asupra unei suprafeţe mari din centrul oraşului.
Demonstraţii au fost şi în oraşe ca Lviv sau Cernăuţi, în general în partea de vest a Ucrainei care este pro-europeană sau în partea de est care este predominant vorbitoare a limbii ruse şi tinde să menţină legături strânse cu Moscova şi unde Ianukovici are baza principală de sprijin. Câteva mii de persoane s-au adunat în Dnipropetrovsk, în sud-est, sfidând o hotărâre judecătorească de interzicere a protestelor acolo. Chiar și în Donetsk, orașul natal al domnului Ianukovici, în partea de est, sute de protestatari s-au adunat manifestând în favoarea integrării europene.
Protestele împotriva politicii lui Ianukovici sunt în defavoarea intereselor Rusiei. Kremlinul, care împotriva neînţelegerilor dese cu Ianukovici, a găsit, de-a lungul anilor, un aliat geopolitic puternic în acesta, a făcut presiuni dure asupra sa pentru a-l împiedica să semneze acordurile. Acum, datorită furiei asupra rolului Rusiei, lui Ianukovici îi este imposibil să accepte alternativa oferită de Kremlin şi anume aderarea la o uniune vamală cu Rusia, Belarus şi Kazahstan. Orice compromis cu protestatarii ar trebui să învie acordurile cu Europa şi să reducă influenţa exercitată de Rusia. Chiar dacă sunt zvonuri care susţin că Ianukovici s-ar fi gândit să declare stare de urgenţă, liderii parlamentari se gândesc la diferite modalităţi de a-i reduce puterea fără a fi nevoie de demiterea acestuia.
Protestele continue şi ameninţările cu reprimarea violentă au dus la crearea unei situaţii fără precedent care nu prezintă semne de atenuare. Volodymy Rybak, purtătorul de cuvânt al Parlamentului, membru al Partidului Regiunilor, condus de domnul Ianukovici a solicitat duminică, discuţii în cadrul unor ,,mese-rotunde” cu scopul de a depăşi criza. Discuţii similare au fost purtate şi în 2004 pentru a rezolva disputele care au dus la Revoluţia Portocalie. Serhiy Lyovochkin, șeful personalului administrației prezidențiale, a demisionat sâmbătă pe fondul represiunilor.
Cel puţin cinci membri ai Partidului Regiunilor s-au declarat împotriva violenţei poliţiei şi cel puţin doi dintre aceştia, David Zhvania și Inna Bohoslovska, au demisionat din partid. Dna Bohoslovska i-a trimis un mesaj liderului protestelor, Igor Sobolev, spunându-i: “Dacă pot fi de folos, eu sunt aici. Să mergem la proteste.” Au existat semne că unii dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri ai Ucrainei, cunoscuţi ca fiind oligarhi, au manifestat contra lui Ianukovici, sau cel puţin s-au declarat a fi de acord cu o schimbare în Guvern. Sobolev a spus că un post de televiziune deținut de Rinat Ahmetov, cel mai bogat om din Ucraina, l-a invitat să apară la o oră de vârf, invitaţia fiind considerată a fi un efort al domnului Ahmetov de a ajunge la opoziție.
Șeful poliției din Kiev, Valery Koryak, şi-a dat demisia duminică, spunând că el a dat ordinul de a folosi forța, chiar dacă nu era sigur că are acest drept asupra ofiţerilor implicaţi. Ministrul de Interne, Vitaliy Zakharchenko, nu a acceptat demisia, dar a spus că Korzyac a fost suspendat până la finalizarea anchetei. Deşi Domnul Zakharchenko şi-a cerut scuze în mod public pentru folosirea excesivă a forței, acestea nu au fost suficiente pentru a reduce indignarea publică.
Revoluţia portocalie din 2004, bazată de asemenea, pe proteste în masă împotriva lui Ianukovici, a fost declanşată de fraudarea alegerilor care l-au transformat cu uşurinţă, în preşedinte, împotriva sondajelor care arătau că a pierdut în favoarea lui Viktor A. Iușcenko. Spre deosebire de protestele din 2004, care se concentrau pe instalarea unui anumit lider într-o funcţie prezidenţială, protestele actuale provin din dorinţa a milioane de ucrainieni care văd integrarea europeană ca pe un pas spre eliminarea corupţiei larg răspândite, a revizuirii sistemului de justiţie şi a îmbunătăţirii nivelului de trai, în general. ,,Oamenii nu au ieşit în stradă pentru a sprijini un anumit politician”, a spus Sabolev. ,,Există chiar o mulţime de oameni care susţin că nu avem nevoie de politicieni. Opinia generală e în favoarea ideilor europene şi americane şi că puterea reală ar trebui să fie cetăţenii, nu miniştrii, nu preşedinţii, nu politicienii.”
Chiar și așa, activiștii civici au convenit sâmbătă seara, să permită celor trei partide de opoziție să preia conducerea în organizarea protestelor: Coaliția Patriei condus de doamna Timosenko, partidul Udar condus de campionul mondial la box Vitali Klitschko și partidul Naţionalist Svoboda, condus de Oleg Tyagnibok. Demonstanţii din Kiev au fluturat steagul galben al Ucrainei şi pe cel albastru al Uniunii Europene scandând ,,Hoţii afară!”, ,,Ruşine” şi ,,Criminalii în spatele gratiilor!”.
La manifestaţii au participat tineri şi bătrâni, părinţi care îşi cărau copiii în spate şi studenţi care ocazional strigau numele şcolilor de la care vin. Din când în când se auzea, mai tare cate un strigăt ,,Revoluţie! Revoluţie!” Adrian Karatnycky, expert în cercetare într-un grup al Ucrainei în Consiliul Atlantic al Statelor Unite, a declarat că protestele au fost declanşate de membrii generaţiei post-comuniste frustraţi de faptul că ţara lor a rămas blocată în trecut. “Euro-revoluția este o mobilizare în jurul unei aspirații – dezvoltarea Ucrainei printr-o modalitate europeană”, a declarat Dl. Karatnycky.
