Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Populaţia Japoniei, in numar de 127 milioane de locuitori, este într-o alarmantă scădere din cauza unor diverşi factori economici, culturali şi sociali, unele estimări preconizând că până în 2050, aceasta va scădea la 95,2 milioane, iar într-un mileniu este posibil ca japonezii să dispară, afirmă un studiu citat de AFP.
În anul 2013, Japonia ocupă locul zece în topul celor mai populate state ale lumii, fiind una din ţările cu cea mai mare speranţă de viaţă şi anume 84 de ani în medie. De asemenea, Japonia este şi foarte omogenă cultural, 98,5% din populaţie fiind reprezentată de japonezi. Deşi speranţa de viaţă va creşte, celelalte două statistici vor scade dramatic în următorii ani dacă tendinţa populaţiei japoneze de a avea copii nu va creşte, rata fertilităţii fiind de 1.39 copii la o femeie.
Această problema demografică cu care se confruntă Japonia, un stat dezvoltat, cu o economie puternică, se datorează sporului natural negativ. Deşi mortalitatea este relativ scăzută, 9.27 de morţi la 1000 de persoane, natalitatea nu reuşeşte să depăsească această valoare, fiind de 8.23/1000. Această problemă socio-politică îşi are rădăcinile în aspecte culturale şi economice care îi determină pe japonezi să nu mai procreeze la fel de mult ca după cel de-al doilea război mondial, când populaţia creştea cu 10% în fiecare deceniu până în 1980. Acest aspect combinat cu speranţa de viaţă mare a condus la o situaţie în care în Japonia există mai mulţi oameni cu vârsta între 30-60 de ani decât sunt cei sub 30 de ani, iar procentul persoanelor peste 65 de ani este de 24,8%.
Aşadar, din această situaţie demografică rezultă că principala problema economică cu care se confruntă Japonia este micşorarea forţei de muncă combinat cu creşterea numărului de pensionari. Această situaţie solicită foarte mult bugetul statului care este în continuă micşorare prin diminuarea în număr a celor care plătesc impozite la stat. O soluţie evidentă la această problemă este ca Japonia să-şi relaxeze politicile de imigrare pentru a putea primi un număr mai mare de muncitori, în special asistenţi medicali pentru o populaţie abundentă în vârstnici. În detrimentul acestei soluţii, este preferată o alternativă tehnologică prin dezvoltarea unor roboţi capabili de a suplini forţa de muncă în continuă scădere. Japonia fiind un lider mondial al tehnologiei robotice.
Un factor de natură economică ce contribuie la problema demografică a Japoniei constă în contextul economic actual care nu oferă stimulente populaţiei pentru a avea copii. Arhetipul clasic al familiei japoneze în care tatăl lucrează foarte mult iar mama este casnică pentru a avea grijă de copil, numai este foarte respectat. Femeile au dobândit în ultimii ani o independenţa profesională şi economică la care nu ar fi dispuse să renunţe pentru a avea un copil. Femeile, după concediul de maternitate, dacă decid să-şi continue cariera nu vor avea nici-o garanţie că vor reveni în acelaşi post sau că nu vor fi concediate. În Japonia, multe cupluri din clasa mijlocie consideră că întreţinerea unui copil necesită eforturi financiare din partea ambilor părinţi şi prin urmare a avea un copil nu este o situaţie preferabilă. Deşi există numeroase programe pro-nataliste precum reimbursarea costurilor asociate cu naşterea, acestea nu au funcţionat.
Diferite studii asupra variaţiei demografice din Japonia au stabilit o legătură între natalitatea scăzută şi diferite factori sociali şi culturali. Un prim asemenea factor este nivelul de educaţie ridicat asigurat de către stat care îi determina pe japonezi să acorde o prioritate din ce în ce mai mare carierei profesionale sau a altor interese. Acest aspect vine în sprijinul unui alt factor responsabil pentru scăderea natalităţii şi anume lipsa interesului faţă de copii, familie, relaţii intime sau chiar lipsa interacţiunilor sociale fizice din cauza tehnologiei.
Conform unui studiu din 2010, 30% din populaţia japoneză nu se află într-o relaţie, iar un sondaj guvernamental arată că dintre persoanele cu vârsta între 18-34 de ani, 61% din bărbaţi nu sunt într-o relaţie iar 49,5% din femei nu au avut niciodată un iubit. 40% din participanţi nu consideră că există o nevoie de a te căsătorii, iar 45% dintre bărbaţi nu sunt interesaţi de o relaţie romantică. Aceste statistici sunt datorate în primul rând presiunii sociale de a întemeia o familie şi apoi faptului că mulţi tineri japonezi consideră că o relaţie personală a devenit prea complicată, fiind independenţi emoţional şi sexual faţă de genul opus şi prin urmare preferă să acorde prioritate altor interese.
În Japonia nu este necesar să fii căsătorit pentru a avea un copil, dar constrângerile financiare şi de timp sunt combinate cu stigmatul social al unui părinte necăsătorit, contribuind astfel la creşterea dezinteresului faţă de perspectiva de a avea un copil. Acest fenomen este accelerat în Japonia, conform demografului Nicholas Eberstadt, de un set distinct de factori precum lipsa unei autorităţi religioase care să impună ca necesitate spirituală căsătoria şi procrearea. De asemenea, un rol îl joacă şi geografia Japoniei care este predispusă cutremurelor care creşte costul unor anumitor condiţii de viaţă şi creşterea copiilor.
Problema demografică a Japoniei şi efectele economice de care este însoţită necesită o soluţie eficientă din partea guvernului dar în privinţa acestei probleme există cel puţin şi un beneficiu. Declinul populaţiei ar conduce la o Japonie mai puţin aglomerată. Într-o ţară care ca dimensiune este mai mică decât statul american California dar care găzduieşte 40% din populaţia SUA. Acest fapt determină că în metropole precum Tokyo, spaţiul este cel mai mare lux. Astfel, o populaţie mai mică ar conduce la condiţii de viaţă mai bune pentru ceilalţi.
Japonia este prima ţară care pătrunde în acest nou teritoriu demografic necunoscut dar semne ale acestui fenomen încep să se regăsească în zonele urbane ale multor alte state dezvoltate. Creşterea numărului persoanelor vârstnice este o caracteristică a statelor dezvoltate deoarece sistemele bune de sănătate, de justiţie şi cele economice cresc speranţa de viaţă a locuitorilor dar mentalitatea tinerilor japonezi de a nu se căsători datorită absenţei stimulentelor economice şi din dorinţa a se realiza pe plan profesional, par să se răspândească în cadrul tineretului din această epocă.
