Nelson Mandela a fost de multe ori descris ca „cel mai venerabil șef de stat”, o figură paternă ce se preocupă de conflicte la nivel global. Autoritatea sa morală l-au făcut ca, în ochii unora, sa apară drept succesorul lui Gandhi. Cine-i va putea lua locul ?
Lista problemelor abordate de Mandela este vastă: de la Lockerbie, Burundi, DR Congo, Lesotho, Indonesia, Israel-Palestine, Kashmir, până la uciderea lui Stephen Lawrence, răspandirea virusului HIV și Cupa Mondială la fotbal. În unele cazuri, precum cel din Burundi, Mandela a jucat rolul de mediator, iar subiectele sensibile, precum combaterea SIDA, le-a abordat organizând campanii de informare și înlăturând prejudecăţile. Numele său este cunoscut la nivel mondial, popularitatea sa fiind imensă.
Nu toate contribuțiile sale au fost de succes, iar altele nu au fost acceptate. Deși menținea relații diplomatice bune cu Gaddafi și președintele Suharto, el s-a opus intervenției americane în Kosovo în 1999, criticând des politica externă a SUA. Unicacitatea lui a fost dată tocmai de preocuparea pentru problemele imediate.
De-a lungul timpului, au fost și alti șefi de stat care au încercat să se ridice la înalțimea lui Mandela, însă acțiunile lor erau centrate pe politica internă sau erau nevoiți să acționeze ca reprezentanți ai statului. „Jimmy Carter, de exemplu, a discutat în Coreea de Nord despre probleme curente și a jucat un rol important în democratizarea Africii prin monitorizarea și organizarea alegerilor, însă aceastea sunt acțiuni de natură foarte tehnică, le lipseste emoția pe care Mandela o transmitea”, spune Simon Marks, corespondent al Future Story News din Washington.
Nelson Mandela a pus bazele unei organizații numite „Înțelepții”, în 2007, ce aduce laolaltă o parte din conducătorii statelor lumii. Scopul acesteia este să ofere expertiză și îndrumare acolo unde este nevoie pentru a menține pacea. Membrii organizației sunt : Martii Ahtisaari, Kofi Annan, Ela Bhatt, Lakhdar Brahimi, Gro Harlem Brundtland, Fernando H. Cardoso, Jimmy Carter, Hina Jilani, Graca Machel, Mary Robinson, Ernesto Zedillo, Desmond Tutu.
„Nu-mi pot închipui pe nimeni care să fie un exemplu atât de puternic precum Mandela.”, spune Marks. „Aung San Suu Kyi deține o parte din valorile pe care el le poseda însă nu înseamnă că ea ar trebuie sa aibă același statut”
“Gandhi, Mandela și Suu Kyi au fost toți prozonieri politici iar acest sacrificiu personal contează”, continuă Marks, dar există și alții privați de libertate din cauza a rasei, religiei sau perspectivei politice în China și Coreea de Nord, ce nu sunt cunoscuți. „Este probabil ca, la un moment dat, să apară cineva care să acționeze ca un agent al schimbării în aceste tări, al cărui sacrificiu personal la momentul potrivit să producă o schimbare majoră. Umanitatea are nevoie de aceast personaj.”