Material realizat de Ana Neagu
Primul zbor Artemis cu echipaj uman marchează un pas semnificativ către revenirea pe termen lung pe Luna, dar și pentru demararea următoarelor misiuni pe Marte.
Comandantul Reid Wiseman, pilotul Victor Glover, specialistul misiunii Christina Koch și astronautul Agenției Spațiale Canadiene Jeremy Hansen sunt desemnați misiunii ce va acoperi aproximativ 694,000 de mile în 10 zile.
Cei patru pasageri vor privi Luna dintr-o perspectivă unică în timpul misiunii, deoarece vor trece pe lângă ea la o altitudine mult mai mare (între 6600 și 9600 km de suprafață) în comparație cu misiunile Apollo (aproximativ 112 km de suprafață). Aceștia vor călători mai departe de Terra decât oricine altcineva până acum, indepartandu-se la peste 250,000 de mile de casă, depășind recordul stabilit de echipajul de la bordul navei Apollo 13 în 1970. Drept urmare, astronauții vor vedea întregul disc al Lunii, inclusiv zonele din apropierea polilor nord și sud. La cea mai apropiată distanța, Luna va apărea echipajului Artemis II ca având dimensiunea unei mingi de baschet ținute la întinderea brațului.
Cei patru astronauti desemnați să piloteze Artemis ll în jurul lunii si-au exprimat încrederea în nava spatiala Orion, dar adevăratul verdict al misiunii nu va fi dat de credință cosmonautilor, ci de scutul termic. Cand Orion se va reintoarce pe Pamant la aproximativ 25,000 de mile pe oră, sistemul termic de protectie se va confrunta cu adevăratul test și va determina dacă programul lunar dezvoltat de NASA a făcut progrese sau nu.
Nava spațială Orion va servi drept vehicul de explorare care va transporta și susține echipajul în misiunile Artemis pe Lună și îi va readuce în siguranță pe Pământ. Orion va fi lansată cu nouă rachetă grea a NASA, SLS (Sistemul de Lansare Spațială). Oferind o masă utilă, un volum și o energie de plecare mai mari decât orice altă rachetă, SLS poate susține o gamă largă de obiective ale misiunii. SLS este singura rachetă care poate trimite Orion, astronauți și încărcătură direct pe Lună într-o singură lansare.
Exploration Ground Systems, cu sediul la Centrul Spațial Kennedy din Florida, dezvoltă și operează sistemele și facilitățile necesare pentru procesarea, lansarea și recuperarea rachetelor și navelor spațiale pentru misiunile Artemis ale NASA. Racheta SLS va lansa nava spațială Orion și echipajul acesteia în spațiu, având un set de obiective de cercetare de îndeplinit. Multe dintre acestea vor fi finalizate în timp ce Orion parcurge două orbite eliptice în jurul Pământului pentru a se asigura că sistemele funcționează conform așteptărilor înainte de a se angaja într-o călătorie în jurul Lunii. La începutul unei orbite eliptice de 24 de ore, echipajul va prelua controlul navei Orion aproximativ două ore, în timp ce controlul misiunii monitorizează din Houston, executând manevre de țintire pentru a aduna date de performanță și experiență pentru a se pregăti pentru operațiunile Artemis III. Restul orbitei va fi petrecut verificând sistemul de control al mediului și de susținere a vieții Orion, unul dintre obiectivele principale ale misiunii
Echipajul Artemis II va călători aproximativ 7500 de kilometri dincolo de fața ascunsă a Lunii, evaluând performanța navei sale spațiale, exersând procedurile de urgență și testând adăpostul antiradiații. Nava spațială se va baza pe gravitație pentru a fi atrasă spre casă, reintrănd în atmosfera Pământului cu o viteză de 30 de ori mai mare decât cea a sunetului și aterizând în Oceanul Pacific.
Deși zborul de testare va ajuta la confirmarea sistemelor și hardware-ului necesar pentru explorarea spațială, echipajul va servi atât ca oameni de știință, cât și ca subiecți de cercetare voluntari, finalizând o serie de experimente care vor permite NASA să înțeleagă mai bine cum se poate schimba sănătatea umană în mediile spațiale. Rezultatele vor ajuta agenția să elaboreze intervenții viitoare, protocoale și măsuri preventive pentru a proteja cât mai bine astronauții în misiunile ce urmează pe suprafața lunară și pe Marte.
NASA recunoaște că nu totul poate funcționa perfect. Inginerii s-au pregătit pentru potențiale probleme, cum ar fi scurgeri de valve, defecțiuni ale sistemului de ape uzate și alte provocări tehnice minore pe care le produc de obicei zborurile spațiale de lungă durată. Echipajul s-a antrenat extensiv pentru a gestiona astfel de situații neprevăzute.
În timpul zborului lor în jurul Lunii, astronauţii misiunii NASA Artemis 2 au fost martori ai căderii unor meteoriţi pe suprafaţa selenară, un spectacol rar care a stârnit curiozitatea oamenilor de ştiinţă.
„Uimitor”, a răspuns Kelsey Young, coordonatorul ştiinţific al misiunii. „Nu mă aşteptam ca echipajul să vadă aşa ceva în această misiune, aşa că probabil aţi văzut surpriza şi şocul de pe faţa mea”, a mărturisit ea a doua zi la o conferinţă de presă, potrivit Agerpres. La centrul NASA din Houston, descrierea în direct a acestor flash-uri de lumină cauzate de impacturi a fost întâmpinată cu urale din partea oamenilor de ştiinţă.
