Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Cele mai importante evenimente dintr-un interval de timp pot fi oricând sumarizate într-un material de analiză sau într-o listă mai mare sau mai mică de enumerări, după dispoziţia şi ţintele urmărite de autor. Ca orice eveniment sau perioadă care se încheie, sfârşitul unui an este o bună ocazie de bilanţuri, retrospective şi analize.
Încercând să subliniem dinamismul actualităţii geopolitice de pe mapamond, am decis să descriem unele dintre cele mai importante evenimente din 2013 într-o manieră detaliată, pentru a trece în revistă o serie de informaţii relevante atât pentru cultura generală a celor care vor să fie mai amplu informaţi, cât şi pentru că nu e greu de intuit că ne vom întâlni cu o parte din acestea şi în 2014. Depăşind graniţa realităţii imediate, ne-am permis o scurtă incursiune şi în lumea filmului, prin realizarea unei liste de recomandări ale producţiilor relevante din punct de vedere politic distribuite în cinematografe anul trecut, atât din perspectiva echipei site-ului, cât şi a unor reprezentanţi din industrie.
Unele subiecte fac parte dintr-o desfăşurare a unor evenimente care s-au „născut” înainte de 1 ianuarie 2013 (precum crizele politice din Egipt sau Mali), altele reprezintă poate doar un prim episod dintr-o serie mai lungă de fapte (cum ar fi procesul în care fostul dictator din Guatemala, Rios Montt este acuzat de genocid sau negocierile de pace dintre Israel şi Palestina).
Dacă ar trebui analizat pe scurt, s-ar putea spune că 2013 a fost un an al tranziţiei spre un nou ciclu economic, diplomatic şi politic. Efectele crizei financiare încă se resimt puternic: în UE, Grecia continuă să se zbată pentru a face faţă reformelor, iar Cipru a fost nevoit să accepte condiţiile draconice ale unui ajutor financiar pentru a evita colapsul; şomajul continuă să se menţină la cote crescute, chiar alarmante în rândul tinerilor. De cealaltă parte a Oceanului, prima mare economie mondială dă semne de revigorare, însă optimismul este departe de a înlocui starea de spirit a pieţelor financiare. Tot în 2013, epopeea Wikileaks a continuat cu condamnarea caporalului Bradley/Chelsea Manning, însă adevărata lovitură a fost dată de fostul angajat al NSA, Edward Snowden, care prin dezvăluirile privind programul de spionaj al agenţiei americane a tensionat relaţiile diplomatice ale SUA cu partenerii săi strategici. Nu în ultimul rând, anul recent încheiat a fost şi cel în care trupele aliate din Afganistan au început o retragere care se va încheia în acest an, cu sau fără un acord pe care Kabulul îl va încheia pentru menţinerea unor contingente care să asigure în continuare securitatea în această ţară. Concluziile campaniei din Irak şi Afganistan pot fi cu greu formulate, în condiţiile 
în care militanţii al-Qaida şi talibanii au cunoscut o revenire spectaculoasă, iar în Irak au fost înregistrate cele mai multe victime civile din ultimii an, ca urmare a atentatelor teroriste. Tot în această regiune tensionată, Iranul şi-a ales un nou preşedinte care a încheiat cu succes un prim pas al negocierilor privind dosarul nuclear al Teheranului. Cu toate acestea, în pragul trecerii dintre ani, discuţiile au fost reluate, iar spectrul sancţiunilor internaţionale nu a dispărut complet pentru Teheran.
Revenind pe „bătrânul continent”, criza economică şi efectele sale încep să prindă contur la nivelul discursului politic. Dacă până recent, discursul actorilor politici s-a concentrat pe identificarea soluţiilor pentru contracararea crizei, acesta a început să capete treptat aspecte populiste, uneori chiar radicale. Marea Britanie a ţinut capul de afiş în primele şi ultimele luni ale anului trecut – mai întâi ameninţând cu organizarea unui referendum pentru menţinerea în cadrul Uniunii Europene, iar apoi prin campania de descurajare a sosirii imigranţilor români şi bulgari. Totodată, mai multe partide radicale şi eurosceptice (Frontul Naţional – în Franţa, Partidul Indepentenţei din Marea Britanie/UKIP; Zorii Aurii – în Grecia sau Partidul Cinci Stele, condus de comediantul Beppe Grillo – în Italia) se plasează în fruntea sondajelor de opinie sau cu procente extrem de optimiste în perspectiva alegerilor europarlamentare din luna mai, alimentând îngrijorarea oficialilor europeni care au atras atenţia că nu este exclus ca în legislatura 2014-2019, Parlamentul European să fie fie constituit în proporţie de circa 30% din eurosceptici sau extremişti.
Ca în fiecare an, sute de milioane de oameni au fost chemaţi la urne pentru a-şi alege şefii de stat, reprezentanţii în forurile legislative şi administrative sau pentru a hotărî asupra unor probleme în cadrul referendumurilor. De la primul tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui Republicii Cehe, în 11 ianuarie şi până la alegerile prezidenţiale din Madagascar şi cele parlamentare din Mauritania pe 20-21 decembrie, au avut loc în total 114 runde de vot în întreaga lume. Unele dintre acestea au condus la schimbări de regim, în urma altora s-au consolidat poziţiile liderilor (precum Angela Merkel, care a obţinut al treilea mandat de cancelar în Germania). Au existat şi alegeri organizate în mod neaşteptat: cele după dispariţia lui Hugo Chavez, dar şi un alt tip de alegeri, unic în lume ca procedură în privinţa unui şef de stat: cardinalul Jose Bergoglio a devenit liderul Bisericii Catolice şi totodată al celui mai mic (dar foarte influent) stat din lume – Vatican, sub numele de papa Francisc I.
Dispariţia prematură a lui Chavez, unul dintre cei mai charismatici şefi de stat ai acestui început de secol, a fost cu atât mai şocantă cu cât a survenit în timp ce acesta era preşedintele ales al Venezuelei – moartea unui şef de stat fiind un eveniment destul de rar întânit în cercurile înalte de putere ale ţărilor. Doliul a cuprins şi Europa, după dispariţia fostului premier britanic Margaret Thatcher, iar tot în Anglia, fostul miliardar rus şi opozant al lui Putin, Boris Berezovski, şi-a pus capăt zilelor. În decembrie însă, întreaga planetă s-a raliat pentru a-i aduce un ultim omagiu emblematicului Nelson Mandela, care a încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani.
Lăsând în urmă figurile importante de care s-au despărţit, omenirea a avut parte de un 2013 destul de tumultos. Tensiunile din zonele de conflict au atins pe alocuri cote maxime, prim-planul ororilor fiind consemnat în Siria, acolo unde revoluţia s-a transformat în război civil, iar grupările rebele au început să lupte unele împotriva altora. Atacul cu arme chimice de la sfârşitul lunii august a fost aproape de a provoca o intervenţie armată acest stat devastat de lupte neîncetate timp de aproape 3 ani. Mali şi Republica Central Africană au fost cuprinse de conflicte armate violente, iar în ultimele zile ale anului o serie de violenţe au marcat Sudanul de Sud, evenimentele fiind mult prea proaspete pentru a se estima dacă cel mai nou stat apărut pe harta lumii va fi măcinat de un război civil, sau negocierile dintre preşedinte şi opozanţii săi vor da rezultate. Dincolo de zonele de conflict, mai multe state au fost cuprinse de proteste ample care au atras atenţia opiniei internaţionale. Înlăturarea preşedintelui Morsi a generat manifestaţii ale susţinătorilor acestuia şi ai Frăţiei Musulmane, care au fost reprimate cu violenţă de armată. În Europa, sute de mii de francezi au manifestat deoportivă pentru şi împotriva legalizării căsătoriilor între cuplurile homosexuale, în timp ce tentativele Uniunii Europene şi ale Rusiei de a atrage fiecare Ucraina în zona lor de influenţă au scos în stradă zile întregi sute de mii de ucraineni pro-europeni.
Protestele nu au ocolit nici Asia, Thailanda fiind scena unor manifestaţii anti-guvernamentale care par a deveni comune o dată la câţiva ani în contextul alternării la putere ale principalelor forţe politice. Dacă în 2010 susţinătorii fostului premier Taksin Shinawatra cereau demisia Guvernului, pe care l-au acuzat de o „lovitură de stat silenţioasă”, în 2013 a venit rândul guvernului condus de sora lui Taksin să fie contestată pentru că intenţia de a promova un proiect de lege a amnistierii care i-ar permite fratelui acesteia să revină în ţară fără a mai ispăşi o pedeapsă cu închisoarea pentru fapte de corupţie. Tot în Asia a avut loc anul trecut cea mai mare adunare umană din lume – Maha Kumbh Mela, un eveniment care are loc o dată la 144 de ani în India, dar şi câteva dintre cele mai tensionate momente ale anului: în prima parte a acestuia Coreea de Nord a denunţat pentru prima oară armistiţiul încheiat cu Coreea de Sud în urma războiului din anii ’50 ai secolului trecut, iar timp de câteva săptămâni încordarea din relaţiile celor două Corei a atins un maximum al ultimilor ani. Mai mult, spre finalul anului, regimul condus de Kim Jong-un a transmis un nou semnal de îngrijorare pentru vecinii din zonă şi stabilitatea regiunii, după executarea lui Jang Song-thaek, unchiul liderului de la Phenian, considerat până atunci numarul 2 în ierarhia conducerii din Coreea de Nord şi, totodată, mentorul lui Kim Jong-un. Tot în estul Asiei, ambiţiile militare ale Chinei au izbucnit prin redeschiderea problemei suveranităţii insulelor Diaoyu (sau Senkaku, aşa cum sunt denumite de japonezi), revendicate în egală măsură şi de Tokyo. Redefinirea unei zone de securitate aeriană de către Beijing şi mai multe manevre de intimidare făcute de forţele navale chineze, japoneze şi americane în zonă au învolburat nu numai apele din Mării Chinei de Est, cât şi relaţiile politice şi diplomatice între Beijing şi Tokyo. Pentru China, grijile se îndreaptă şi spre situaţia internă, acolo unde poluarea industrială a devenit o problemă naţională, marile oraşe fiind sufocate de smog, iar populaţia tot mai afectată de boli respiratorii.
În contrast cu „agitaţia” provocată de diverse evenimente în alte locuri ale lumii, Statele Unite au avut parte de un an în care principalele bătălii s-au dus în interiorul taberelor politice în detrimentul acţiunii în afara graniţelor. Pentru administraţia de la Casa Albă, primul an din cel de-al doilea mandat de preşedinte al lui Barack Obama a reprezentat concentrarea aproape totală pe lupta implementării politicii de asigurări medicale, „Obamacare”. Rivalităţile dintre democraţi şi republicani s-au acutizat până la intrarea în „default” al SUA pentru câteva zile – un termen tehnic care explică intrarea în incapacitate de plată a statului. Pe de altă parte, într-un an în care şi-au pregătit retragerea trupelor din Afganistan şi au avut de suferit în relaţiile cu partenerii ca urmare a scurgerii de informaţii facilitată de fostul angajat al NSA, Edward Snowden, SUA a fost scena celui mai sângeros atentat după 9/11, când fraţii cu origini cecene Djokar şi Tamerlan Tsarnaev au detonat două bombe în timpul desfăşurării maratonului din Boston.
În privinţa României, subiectele relevante pentru actualitatea internaţională nu ne-au ocolit, dar nici nu ne-au făcut să ieşim în evidenţă în vreun context pozitiv. Povestea furtului tablourilor din Olanda a scos în evidenţă traseul pe care hoţii din România l-au făcut cu operele de artă sustrase, despre care încă nu se stie până la urmă în mod clar dacă acestea mai pot fi vreodată recuperate. Nefiind an electoral, scena politică a fost una stabilă, mai ales în contextul majorităţii confortabile deţinută de USL. Lucrurile s-au precipitat însă oarecum neaşteptat în ultimele săptămâni ale anului, când Parlamentul României a modificat Codul Penal pentru a fi scoşi din categoria funcţionarilor publici şi, astfel, pentru a îngreuna controlul instituţiilor juridice şi eventuale anchete penale pentru fapte de corupţie. Pentru aceasta şi pentru tentativa de a promova în mod netransparent şi controversat şi alte proiecte de lege (printre care unul al aministiei sau cel al legii minelor şi a lobby-ului), Parlamentul României a fost „distins” cu Premiul „Persoana Anului 2013” la categoria Crimă Organizată şi Corupţie de către Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP).
Diversitatea şi complexitatea evenimentelor politice ne-a provocat să restrângem lista pe care am ales s-o prezentăm, unele subiecte fiind alese în detrimentul altora pentru a releva complexitatea şi diversitatea lumii în care trăim în favoarea popularităţii acaparate de statutul de „subiect-vedetă” al unor astfel de evenimente. Retrospectiva 2013 a evenimentelor politice ale anului reprezintă totodată şi prima „campanie PoliticALL”, în care întreaga redacţie contribuie cu materiale pe o temă definită, fapt pe care dorim să-l repetăm cât de curând, cu încrederea că pe viitor vom fi mai buni şi vă vom prezenta informaţii şi mai interesante decât până acum!
