În interiorul administrației Bukele: Primii pași spre o nouă dictatură latino-americană

Material realizat de Diana Voicu

Luna iunie a acestui an a marcat șase ani de la venirea la putere a lui Nayib Bukele, președintele care a preluat conducerea El Salvadorului într-o perioadă măcinată de tensiuni interne, conflicte sângeroase între bande și numeroase violențe. De-a lungul celor șase ani de mandat, administrația sa a fost acuzată de actorii internaționali de mai multe decizii controversate, precum arestări în masă sau alianța cu liderul american Donald Trump. O reformă constituțională aprobată săptămâna trecută ar putea deveni, însă, cea mai problematică mișcare a tânărului președinte. Congresul statului din America Centrală, controlat într-o proporție covârșitoare de 90% de partidul înființat de însuși Bukele, a aprobat schimbarea legislaturii cu 57 de voturi pentru și doar 3 voturi împotrivă. Oficialii salvadorieni au acordat liderului statului posibilitatea de a candida pentru un număr nelimitat de mandate și au extins durata mandatului prezidențial de la cinci la șapte ani. Decizia a stârnit în rândul opoziției temerea că omul care se autointitula, râzând, „cel mai cool dictator din lume” ar putea să nu mai glumească.

Încă de la intrarea sa în politică din anul 2012 ca primar al unui mic orășel din apropierea capitalei, Bukele a utilizat tactici populiste de atragere a electoratului, comunicând cu acesta pe rețelele de socializare și prin evenimente la care participa în persoană. Trei ani mai târziu, a fost numit în funcția de primar al San Salvadorului, implementând ulterior proiecte de dezvoltare a infrastructurii urbane și de revitalizare a centrului orașului. În octombrie 2017, a fondat propriul partid, Nuevas Ideas, iar ulterior și-a anunțat candidatura pentru următoarele alegeri prezidențiale. Folosindu-se de popularitatea sa pe social media și bazându-și campania electorală pe mesaje populiste, anticorupție, a fost ales ca lider al țării la începutul anului 2019, devenind cel mai tânăr președinte din istoria Americii Latine.

La scurt timp de la preluarea funcției, Bukele a implementat Planul de Control Teritorial, un program de combatere a bandelor care a întărit aplicarea legii și prin care a fost adoptată o poziție dură față de deținuți. Măsurile sale drastice împotriva criminalității au transformat El Salvadorul din cea mai violentă națiune din Emisfera Vestică în unul dintre cele mai sigure state latino-americane, dar au și condus la arestarea a 87 000 de persoane, adesea fără respectarea procedurilor legale. Populația generală, profund afectată de violențele din ultimii ani, a aplaudat cu entuziasm metodele noului lider, însă analiștii politici susțin că reducerea semnificativă a ratei criminalității a avut drept consecință încarcerarea în masă și erodarea libertății civile. Potrivit The Guardian, în urma unei campanii represive ce a durat trei ani, 2% din populația El Salvadorului a fost deținută, iar procesele judiciare au fost suspendate. Mai mult decât atât, încă din martie 2022, țara se află în stare de urgență, statut ce permite suprimarea unor drepturi constituționale. Astfel, Bukele s-a transformat într-un adevărat model pentru politicienii latino-americani de extremă dreaptă, precum și pentru susținătorii mișcării MAGA a lui Donald Trump. 

Deși și-a creat o imagine de apărător al legii și al ordinii, Bukele se confruntă de mult timp cu acuzații de corupție. În 2021, administrația Biden a susținut că președintele salvadorian ar fi negociat pacea prin mituirea a două dintre cartelurile renumite ce controlau străzile din San Salvador, MS-13 și Barrio 18. Pentru a se asigura că numărul omuciderilor confirmate rămâne scăzut, administrația prezidențială ar fi oferit drept mită bani, telefoane mobile și lucrătoare sexuale pentru liderii bandelor aflați în spatele gratiilor. Bukele a negat, însă, vehement toate acuzațiile. 

Deși există suspiciuni cu privire la modul în care au fost atinse astfel de rezultate, statisticile expun o scădere semnificativă a ratei criminalității, ceea ce i-a oferit șefului de stat un grad de popularitate ridicat în rândul oamenilor de rând. Anul trecut, liderul salvadorian a obținut o victorie zguduitoare în cadrul alegerilor prezidențiale, cu peste 70% din voturi. Totuși, criticile din partea oponenților săi nu au întârziat să apară. Mai mulți experți au remarcat asemănări între ascensiunea administrației Bukele și regimul lui Hugo Chávez, fostul lider al Venezuelei, care a reușit să obțină puterea absolută în stat plecând, de asemenea, de la o mișcare populistă. Chávez a transformat statul sud-american într-o dictatură sângeroasă, susținută de forța brută a armelor și de alianțele cu țări recunoscute pentru relațiile externe tumultoase, precum Rusia, China sau Cuba. Deși a adus critici constante regimului chavist, Bukele pare să urmeze o cale similară. Într-un interviu pentru publicația spaniolă El Mundo, istoricul Armando Chaguaceda i-a caracterizat pe cei doi drept prototipuri clasice de lideri populiști. Sunt președinți carismatici, care știu să se adreseze în mod direct poporului, oamenilor simpli ce își caută eroii în rândul politicienilor, care au ajuns la putere pe cale democratică, dar care urmăresc să destabilizeze procesul democratic prin eliminarea limitei pentru numărul de mandate.

Noua reformă constituțională este, așadar, o mișcare strategică prin care Bukele dorește să-și securizeze poziția de lider al statului din America Centrală, într-o perioadă în care salvadorienii au început să nu se mai mulțumească doar cu o scădere a violențelor, ci își doresc o schimbare reală, care să ajute țara pe plan economic și social. Rămâne de văzut, însă, dacă posibilitatea de a guverna pentru o perioadă nedeterminată îl va ajuta pe tânărul președinte să pună în aplicare măsurile necesare pentru consolidarea și reconstrucția statală a El Salvadorului sau doar va pava calea spre o nouă dictatură latinoamericană.