Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Anul 2024 a fost un an electoral important, întrucât au avut loc o serie de alegeri atât la nivelul Uniunii Europene, cât și interne, în state foarte importante pe scena politică mondială, state precum Franța, Marea Britanie, India sau Austria. Contextul în care s-au desfășurat aceste alegerile accentuează importanța acestora întrucât mișcările de extremă dreapta au intrat într-o ascensiune constantă. Cu toate acestea, scrutinul din Statele Unite ale Americii rămâne în centrul atenției globale, deoarece rezultatul acestor alegeri influențează categoric evoluția politică și economică pe scena internațională. Sistemul electoral american poate fi neînțeles sau controversat, motiv pentru care o explicație a mecanismelor electorale americane este necesară pentru o mai bună înțelegere a alegerilor, a metodelor de campanie și a rezultatelor.
Istoria Statelor Unite ale Americii
Coloniile americane ale Marii Britanii s-au separat de țara mamă în 1776 și au fost recunoscute ca noua națiune a Statelor Unite ale Americii în urma Tratatului de la Paris din 1783. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, 37 de noi state s-au adăugat celor 13 originale pe măsură ce națiunea s-a extins pe întreg continentul nord-american și a dobândit un număr de posesiuni de peste mări. Deși Statele Unite ale Americii s-au confruntat cu provocări interne precum Războiului Civil (1861-1865) sau Marea Criză (1929-1939), în plan extern, statul a performat, fiind victorios atât în cele două Războaie Mondiale, cât și în Războiul Rece. Acest fapt a determinat ca Statele Unite ale Americii să devină cel mai influent stat din lume.
Puterea executivă
În vederea menținerii unui echilibru în ceea ce privește guvernarea statului, Constituția Statelor Unite ale Americii împarte puterea în trei ramuri, ramura executivă (formată din președinte, vicepreședinte și cabinet), ramura legislativă (formată din Congres) și ramura juridică (formată din instanțele federale și Curtea Supremă), ramuri ce își verifică reciproc activitatea, cu scopul ca una dintre ele să nu își folosească puterea în mod abuziv.
Conform Constituției, președintele are o serie de puteri, precum aplicarea executivă a legilor create de Congres, conducerea forțelor armate, gestionarea a politicii externe și numirea judecătorilor pentru Curtea Supremă. Puterea președintelui este verificată de celelalte ramuri menționate. În exercitarea atribuțiilor sale, președintele are nevoie de autorizare din partea ramurii legislative, întrucât o parte din personalul prezidențial, ai membrii cabinetului și judecători ai Curții Supreme trebuie să fie învestiți de către Senat. Pe partea juridică, Curtea Supremă poate să anuleze diferite decizii prezidențiale. Cazurile menționate sunt doar câteva exemple a funcționării principiului de separare a puterilor în stat, prin contrabalansarea puterii executive de către celelalte ramuri.
Cum este ales președintele?
Președintele Statelor Unite ale Americii este ales în mod indirect. Cetățenii americani cu drept de vot nu aleg în mod direct președintele, procesul electoral incluzând o combinație între votul popular și votul electorilor (membri ai colegiului electoral, aleși prin vot de către cetățeni). Colegiul electoral este format din 538 de membrii, iar reprezentarea statelor este identică cu reprezentarea acestora în Congresul Federal (numărul reprezentanților și doi senatori, eg. În Congres, statul California este reprezentat de 52 de reprezentați și doi senatori, având astfel o reprezentare de 54 de electori în Colegiul Electoral). Pentru victorie este necesară o majoritate de cel puțin 270 de voturi electorale.
Constituția americană nu oferă foarte multe informații despre criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un elector. Aceștia sunt aleși în două tranșe, la nivel de stat. În prima tranșă, partidele politice alcătuiesc liste de posibil electori, iar în a doua tranșă, sunt aleși de către populația generală. Nu există legislație federală care să delimiteze modul în care voteazăn un elector, întrucât acesta poate să aleagă fie în funcție de legislația statului din care face parte, fie privind loialitatea față de partidul care l-a desemnat. În absența unei legislații federale bine definite, există și cazuri în care electorii aleg contrat votului popular din statul respectiv, sau contrar partidului care i-a desemnat.
În ziua alegerilor prezidențiale, electorii se reunesc la nivel de stat și votează pentru alegerea președintelui și a vicepreședintelui. Numărătoarea voturilor se realizează la nivel de stat, iar după ce statul o certifică, rezultate sunt trimise spre președintele Senatului Federal care execută din nou numărătoarea în prezența Congresului reunit. În cazul în care niciun candidat nu are o majoritate clară, Camera Reprezentanților alege prin vot președintele și Senatul vicepreședintele.
Extinderea dreptului de vot
Din 1776 până în prezent, drepturile de vot ale cetățenilor americani au trecut prin diferite schimbări. Constituția Statelor Unite ale Americii, intrată în vigoare în 1789, stipula în primul articol că parametrii alegerilor federale vor fi stabiliți la nivelul statelor. În acel moment, SUA era formată din 13 state, ajungând în prezent la o componență de 50 de state, plus Districtul Columbia (a primit reprezentare electorală abia în (1961)). Întrucât statele americane au avut și încă au politici diferite, evoluția dreptului de vot nu a fost una liniară.
De-a lungul istoriei, o parte însemnată din populația SUA s-a confruntat cu măsuri restrictive privind votul. Existau state care acordau dreptul de vot în funcție de proprietățile deținute, taxele plătite către state, rasă sau sex.
În timp, autoritățile federale au intervenit cu scopul de a extinde dreptul de vot către comunitățile defavorizate. Printe astfel de măsuri se numără promulgarea celui de-al XV-lea amendament (1870) care asigura dreptul de vot bărbaților afro-americani, cel de-al XIX-lea amendament (1920) care asigura dreptul de vot tuturor femeilor, cel de-al XIV-lea amendament (1964) care elimină plata taxelor pentru exercitarea dreptului de vot și cel de-al XVI-lea amendament (1971) care stabilea vârsta de 18 ani pentru exercitarea dreptului de vot.
De asemena, în vederea protejării extinderii dreptului de vot prin amendamentele menționate, Congresul a mai sancționat o serie de legi, precum Legea Drepturilor Civile din 1870 ce permitea președintelui să folosească forța armată pentru a proteja drepturile la vot ale afro-americanilor din statele sudiste, Legea Drepturilor Civile din 1957 ce permitea urmărirea penală a persoanelor publice ce nu respectau legislația federală, Legea Drepturilor Civile din 1960 ce permitea intervenția autorităților federale pentru a se asigura de buna funcționare a procesului electoral și Legea Drepturilor Civile din 1964 ce asigura dreptul de vot indiferent de rasă, sex sau origine.
Surse:
- CIA The World Factbook, United States, Background, https://www.cia.gov/the-world-factbook/countries/united-states/, ultima accesare 15.08.2024.
- Ken Kollman, The American Political System, New York, W. W. Norton & Company, Inc, 2013
- What is the Electoral College?, https://www.archives.gov/electoral-college/about, ultima accesare la data de 19.08.2024.
- US Constitution, 12th Amendment, https://constitutioncenter.org/the-constitution/amendments/amendment-xii, ultima accesare la data de 19.08.2024.
