Evoluția jocurilor de putere dintre Trump și China

Material realizat de Turcu Mihai 

După aproape şase luni de politică comercială imprevizibilă, relaţiile dintre Washington şi Beijing se află într-un echilibru fragil, încercat de creșteri de tarife şi de tentative de compromis punctual. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, pe 20 ianuarie 2025, a readus în prim-plan tarifele ca principal instrument de presiune, în paralel cu câteva acorduri-oglindă prin care ambele tabere încearcă să îşi gestioneze vulnerabilităţile mutuale.

Tarifele noi şi impactul asupra lanţurilor globale

Pe 16 iunie 2025, administraţia Trump a extins la 50% tariful pe o serie de electrocasnice care conţin o proporţie semnificativă de oţel (frigidere, mașini de spălat, cuptoare etc.), mișcare menită să protejeze industria din Pennsylvania şi Michigan. Aceasta decizie a afectat exporturile chineze, estimate la aproape 3 miliarde USD pentru aceste produse în 2024. La doar trei săptămâni distanţă, pe 10 iulie, președintele american a anunțat pe Truth Social, platforma sa socială, impunerea unei taxe, tot de 50%, pe importurile de cupru, cu efect de la 1 august, în pofida faptului că Statul Chinez furnizează direct doar 3 % din cuprul american, decizia vizând însă lanțurile globale de aprovizionare, unde Beijingul joacă un rol dominant.

Acorduri-punctuale şi semnale de dezescaladare

În paralel cu politica tarifară dură, SUA şi China au semnat la mijlocul lunii iunie un acord-cadru de punere în aplicare a înţelegerilor iniţiale de la Geneva. În urma discuţiilor din Londra (9–10 iunie), ambele tabere au convenit să păstreze tarifele existente, dar să accelereze schimburile de resurse critice. Pe 27 iunie, China s-a angajat să grăbească eliberarea licențelor de export pentru minerale rare, esențiale industriei auto și de apărare, iar SUA au anunțat ridicarea unor restricții asupra exportului de software EDA pentru proiectarea cipurilor, măsură intrată în vigoare pe 3 iulie.

Mai mult, pe 18 iulie, Trump a adoptat un ton neașteptat de conciliant, lăudând „pașii mari” făcuți de China în gestionarea crizei asociată supradozelor cu fentanil și sugerând prelungirea moratoriului tarifar actual cu încă trei luni, dar și prioritizarea unor „achiziții rapide” de bunuri americane de către Beijing, în locul unor reforme structurale de lungă durată.

China răspunde prin autonomie strategică

Beijingul şi-a accelerat tranziţia spre un model economic axat pe cererea internă, reducând importurile de soia şi petrol american şi diversificându-şi parteneriatele către ASEAN şi Asia Centrală. Producţia internă de avioane comerciale şi de vehicule electrice a devenit mai competitivă, diminuând dependenţa de importuri costisitoare. În plus, autorităţile chineze analizează posibilitatea impunerii unor tarife retaliatorii pe exporturile de baterii litiu-ion şi minerale rare, deranjând pieţele auto şi electronice din SUA.

Diplomaţia economică a Chinei s-a concentrat în același timp pe consolidarea relațiilor cu Rusia și cu ţările din Sudul Global afectate de suspendarea programelor USAID, Voice of America sau Radio Free Asia, parţial demontate de administraţia Trump. Prin retorică şi proiecte de infrastructură, Beijingul își urmărește obiectivul de a eroda influenţa americană şi de a-și lărgi sfera de colaborare strategică.

Ecouri globale: Europa

Rezultatele summitului China–UE de la Beijing (iulie 2025) au fost, în esență, modeste. Uniunea Europeană încearcă să limiteze riscurile lanțurilor de aprovizionare și să își reducă deficitul comercial de peste 300 miliarde de euro, în timp ce China a continuat să își apere practicile subvenționate și relația cu Rusia. Divergențele privind accesul pe piață, supracapacitatea industrială și sprijinul pentru Moscova au împiedicat obținerea unor rezultate concrete, iar Bruxelles-ul rămâne prins între presiunile Washingtonului și tentația de a se apropia de Beijing pentru soluționarea problemelor climatice sau de inteligență artificială.

Concluzie: între confruntare şi pragmatism tranzacţional

Relația SUA–China din vara anului 2025 este definită de o dualitate aparent contradictorie: o intensificare a presiunii comerciale prin tarife agresive și, simultan, un dialog punctual menit să prevină o spiră de escaladare. Pe termen scurt, ambele părți par să prefere „victoriile rapide” și compromisurile pragmatice, în dauna unor reforme strategice de durată. Întrebarea cheie rămâne dacă acest echilibru fragil va rezista sau dacă, din toamnă, competiția economică și geopolitică se va relansa într-o nouă fază de rivalitate deschisă.

Surse: The Diplomat, CNN, CNBC, Bloomberg News