Dezarmarea Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PMK)

Material realizat de Matei Cristian

Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PMK) a fost fondat în anul 1978 de către Abdullah Öcalan. Până în 1984 organizația a evoluat într-o grupare insurgentă activă în sud-estul Turciei, revendicându-și rolul de reprezentant și apărător al celor aproximativ treizeci de milioane de kurzi din Orientul Mijlociu (o populație răspândită în Iran, Irak, Siria și Turcia). Astfel, până în prezent, gruparea a avut mai multe confruntări cu autoritățile turcești. Începând cu anul 2015, gruparea demarează mai multe operațiuni majore contra-insurgente în sudul Turciei dar și în Irak, specific în Munții Qandil. Este important de menționat că, de-a lungul anilor, conflictul s-a mutat treptat din zonele urbane către cele rurale, o schimbare resimțită de populația locală și semnalată de liderii din teritoriu.  

Ahmad Saadullah, unul dintre liderii locali a declarat pentru Al Jazeera că „prezența soldaților PMK în zonă a adus numai dezastre”. Impactul a fost confirmat și de fermieri locali, precum Shirwan Sirkli, care a relatat că ferma sa “a fost mistuită de bombardamente, în timp ce forțele turcești și PMK și-au continuat conflictul”.

În prezent, după patru decenii de conflict, ziua de vineri, 11 iulie 2025, a marcat un moment cu puternică încărcătură simbolică pentru soldații Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PMK). Aceștia au renunțat la armele lor, aruncându-le într-un recipient metalic de mari dimensiuni cuprins de flăcări. Această inițiativă survine în contextul anunțului făcut în luna mai privind dizolvarea organizației și încetarea conflictului cu autoritățile turce. Decizia are la bază apelul liderului Abdullah Öcalan (aflat în detenție din 1999 într-o regiune din apropierea Istanbulului) care a îndemnat Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PMK) să convoace un congres și să decidă autodizolvarea, sub pretextul că aceștia își pot obține drepturile prin mijloace politice. 

Începând procesul de pace, ceremonia simbolică, organizată în nordul Irakului, în regiunea Sulaymaniyah, de către 30 soldații PMK, a fost bine primită de președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, la o întrunire a partidului său de guvernământ (Partidul Dreptății și Dezvoltării), declarând că statul turc “a câștigat împreună cu națiunea, împreună cu fiecare cetățean din cei 86 de milioane, turci, kurzi și arabi“. Acesta a mai adăugat că reprezentanții Turciei „nu vor participa și nici nu se vor angaja în nicio acțiune care ar putea amenința unitatea, integritatea, patria, statul, națiunea, pacea, onoarea și mândria”. Totuși, experții sunt de părere că succesul procesului de pace depinde în mare măsură de modalitatea și nivelul de reintegrare politică și culturală pe care Recep Erdogan le va oferi kurzilor în următoarea perioadă. 

În trecut, statul turc a restricționat utilizarea limbii kurde și afișarea culturii, menținând o oarecare notorietate în urmarea politicilor care vizează asimilarea kurzilor într-o singură identitate turcă. Astfel, începând cu anul 2005, Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PMK) și-a schimbat obiectivele, încercând să obțină drepturi culturale și politice mai ample, chiar dacă gruparea a fost etichetată de reprezentanții din Ankara, ca fiind o organizație teroristă, percepută în așa fel de Statele Unite ale Americii (SUA) și Uniunea Europeană (UE). În același timp, guvernul turc a fost acuzat de distrugerea regiunilor kurde și relocarea forțată a populației, în efortul de a eradica grupul țintă, existând un număr de 40.000 de persoane care au decedat pe parcursul celor patru decenii de conflict. În consecință, populația kurdă relocată în Siria s-a structurat în Unitățile de Apărare a Poporului (UAP), organizație inițial creată cu susținerea PMK, fiind o componentă a Forțelor Democratice Siriene (FDS).