Material realizat de Alexia Brădoaia
Relația dintre liderii Statelor Unite ale Americii și Iranului a fost tensionată de mai bine de patru decenii, perioadă în care cele două state au trecut prin numeroase momente de criză, sancțiuni economice și confruntări indirecte. Divergențele privind programul nuclear iranian, influența în Orientul Mijlociu și sprijinul acordat unor grupări din regiune au contribuit la menținerea unui climat constant de neîncredere între autoritățile Washingtonului și cele din Teheran. Înainte ca SUA să lanseze ofensiva militară împotriva Iranului din 2026, președintele Trump și-a exprimat frustrarea față de progresul negocierilor privind programul nuclear al Iranului. Anunțând atacul asupra Iranului, președintele Trump a subliniat că scopul administrației sale a fost ca „acest regim terorist să nu poată avea niciodată arme nucleare”. El a spus că Iranul a respins toate oportunitățile de a renunța la ambițiile nucleare, iar acest lucru nu mai poate fi tolerat. Înalți oficiali ai administrației au indicat că nu cred că Iranul negociază cu bună-credință, fiindcă „se aflau în plin proces de reconstrucție a tot ceea ce fusese distrus în Midnight Hammer”, operațiunea din iunie 2025 care a lovit instalațiile nucleare ale regimului, și că intenția Iranului era de a-și păstra capacitatea de îmbogățire, pentru a crea o bombă nucleară. Ei au concluzionat că președintele „nu avea de ales” decât să acționeze.
Motivele regăsite în discursul oficialilor americani s-au axat în special pe programul nuclear al Iranului. Donald Trump a cerut anterior liderilor Iranului să înceteze îmbogățirea uraniului, dar, conform narativelor, aceștia au refuzat să renunțe la capacitățile sale, insistând că programul este destinat scopurilor pașnice. În ultimii ani, cercetătorii iranieni au îmbogățit uraniul peste nivelurile de puritate necesare pentru utilizarea sa pașnică, acesta devenind motivul principal al acțiunii militare americane. Deși președintele american a susținut că a „distrus” programul nuclear al Iranului în atacurile din iunie 2025; după atacurile din februarie 2026 a declarat că decidenții din Teheran au încercat să reconstruiască acest program nuclear, iar fără intervenția armată, ar fi avut o armă nucleară în aproximativ două săptămâni. Această afirmație nu este susținută de evaluările serviciilor de informații americane. Cercetători ai Agenției Internaționale pentru Energie Atomică a Națiunilor Unite și din Comunitatea de informații a SUA au evaluat separat că autoritățile iraniene au închis programul de dezvoltare a armelor nucleare în 2003.
O altă cauză care a declanșat intervenția militară americană a fost teama față de programul de rachete al Iranului. Trump a declarat că Iranul a încercat „să continue dezvoltarea rachetelor cu rază lungă de acțiune care pot amenința acum aliații noștri din Europa, trupele noastre staționate în străinătate și care ar putea ajunge în curând pe teritoriul american”. Acesta nu a furnizat detalii care să susțină acuzațiile sale, deși jurnaliști care lucrează în mass-media de stat iraniană au afirmat că se dezvolta o rachetă capabilă să ajungă pe teritoriul SUA.
Deși au fost evidențiate amenințări actuale, nu au fost eliminate din discursul oficialilor momente istorice, în care autoritățile iraniene au amenințat siguranța cetățenilor americani. Trump a precizat atacuri precum preluarea violentă de către iranieni a ambasadei SUA din Teheran, care a început în 1979 și a ținut 53 de ostatici americani timp de 444 de zile; un atac asupra unei cazărmi a marinei americane din Beirut în 1983, în care au murit 241 de militari americani, și „nenumărate” alte acțiuni împotriva forțelor americane din Orientul Mijlociu în ultimii ani și împotriva rutelor maritime internaționale. El a subliniat, de asemenea, sprijinul acordat de liderii Iranului față de organizația Hamas, care a lansat un atac transfrontalier mortal asupra cetățenilor din Israel la 7 octombrie 2023. Astfel, Trump a declarat că obiectivul atacurilor lansate în februarie 2026 a fost „apărarea poporului american prin eliminarea amenințărilor iminente din partea regimului iranian, un grup vicios de oameni foarte duri și teribili”.
Pe lângă aceste declarații, au fost evidențiate violențele acestui regim de la Teheran. În discursul său privind starea națiunii, Trump a repetat acuzația că Iranul a ucis cel puțin 32.000 de protestatari în ultimele două luni, cifre care nu au putut fi verificate. Din acest motiv, Trump a făcut apel la poporul iranian să se ridice și să preia puterea de la conducătorii săi, menționând că „ora libertății voastre a sosit”.
Secretarul de stat Marco Rubio a oferit o justificare ușor diferită față de președintele american, spunând reporterilor că administrația Trump a decis să atace deoarece liderii Israelului plănuia său lovească teritoriul Iranului, iar decidenții SUA au ales să lovească Iranul preventiv pentru a distruge multe dintre rachetele sale.
Astfel, se pot observa diferite motive a intervenției armate americane. Cauzele conflictului dintre liderii acestor state reflectă complexitatea relațiilor internaționale din prezent, marcate de diferențe de interese, percepții opuse de securitate și experiențe istorice, care au contribuit la menținerea unei relații tensionate. În viitor, stabilitatea Orientul Mijlociu va depinde în mare măsură de evoluția acestui conflict și de capacitatea actorilor implicați de a evita o escaladare majoră.
