Politicall.ro Educare prin informare
Material realizat de Nicoleta Dumitru
În cadrul mai multor interviuri susținute de grupul de advocacy Fair Trade cu exportatori din Rwanda din sectorul cafelei, dar și cu organizații relevante precum IDH (Sustainable Trade Initiative) și Autoritatea Națională pentru Exporturi Agricole (NAEB) s-au analizat provocările cu care aceste organizații se confruntă și s-a concluzionat că multe dintre acestea privesc accesul pe piața europeană. S-au menționat dificultăți logistice și legate de prețuri, iar respondentul IDH a subliniat lipsa semnificativă de sprijin sau subvenții, ceea ce face dificilă concurența exportatorilor din Rwanda cu cei din Uniunea Europeană. De asemenea, au fost exprimate îngrijorări în legătură cu practicile comerciale neloiale, mai ales în sectorul horticol, unde contractele sunt adesea neclare și nu sunt benefice pentru ambele părți. Pe de altă parte, Autoritatea Națională pentru Exporturi Agricole a adoptat o abordare proactivă, angajând experți pentru a naviga în peisajul complex al reglementărilor europene. În ciuda acestor eforturi, ei, în continuare se confruntă cu provocări majore din cauza reglementărilor stricte sanitare și fitosanitare, care afectează în special produsele proaspete. Reprezentanții companiei au menționat că o cantitate considerabilă din produsele lor este respinsă de UE din motive sanitare, pe care le consideră nejustificate în raport cu calitatea reală a produselor. S-a evidențiat și caracterul informal al majorității contractelor, ceea ce agravează dificultățile legate de respingeri și conformitate.
Pe de altă parte, sondajul live realizat în timpul webinarului și al interviului cu exportatori din Ecuador, a conchis în următoarele rezultate: niciunul dintre participanții la webinar și la interviuri nu avea cunoștință despre Directiva UE 2019/633. De asemenea, nu erau conștienți de existența unei autorități de aplicare a măsurilor în fiecare stat membru sau de mecanismele prin care se poate depune o plângere în cazul unei practici comerciale nedrepte. Practicile comerciale nedrepte continuă să existe în relațiile comerciale dintre exportatorii de cacao din Ecuador și cumpărătorii din UE, provocând dificultăți privind intrarea pe piață a companiilor din țara sud-americană. Se mai menționează întârzieri la plată din partea cumpărătorilor de peste 30 de zile, dar sub 60 de zile, anulări de ultim moment considerate problematice atunci când au loc cu mai puțin de 15 zile înainte de livrare, modificări unilaterale ale contractelor din partea cumpărătorilor, transferarea riscului de pierdere sau deteriorare către exportatori, răzbunări comerciale, preluarea de către exportatori a costurilor de examinare a reclamațiilor clienților. Singura practică de ameliorare menționată de participanți a fost returnarea produselor nevândute. Mai mult, factorul fricii este prezent și în rândul exportatorilor de cacao din Ecuador, aceștia și-au exprimat aprecierea față de prevederea de confidențialitate a Directivei în cazul depunerii unei plângeri, tocmai pentru a combate teama de represalii din partea cumpărătorului. Unii respondenți au menționat că se tem că, în cazul în care identitatea lor ar fi dezvăluită la un moment dat, acest lucru ar putea afecta relația cu cumpărătorul.
Uniunea Europeană utilizează instrumente de apărare comercială, precum măsuri anti-dumping și anti-subvenție, pentru a proteja companiile europene de concurența neloială din afara UE. Aceste măsuri se aplică în special împotriva produselor importate la prețuri artificial scăzute, practici care afectează industrii precum: ceramica, textilele, produsele agroalimentare, oțelul sau bicicletele electrice. Ca o consecință, este adoptată Directiva (UE) 633/2019, privind practicile comerciale nedrepte (UTP) în lanțul de aprovizionare agroalimentar pentru a proteja furnizorii, inclusiv pe cei din afara UE, împotriva practicilor abuzive din relațiile comerciale business to business, atât timp cât aceștia au un contract cu cumpărători din UE. Un alt motiv pentru adoptarea acestei directive este acela de a proteja companiile europene de concurența neloială din afara UE.
S-au identificat câteva probleme, cum ar fi practicile companiilor din afara UE, precum cele din India sau China, care vând produse sub costul de producție, ceea ce pune presiune pe firmele europene. O altă problemă sunt costurile mai mari de producție în UE (forță de muncă, standarde ecologice, materii prime), care competitivitatea companiilor din UE. În cazul industriei ceramice din Italia, concurența externă a dus la pierderi semnificative de piață. De asemenea, producătorii europeni de biciclete au fost și ei amenințați, dar tarifele antidumping aplicate în 2019 au redus cu peste 80% importurile chinezești.
Totodată, s-au identificat și măsurile luate de UE: regulamentul privind subvențiile externe (din 2023) interzice firmelor străine să câștige contracte publice mari folosind ajutoare de stat nepermise; impunerea de tarife vamale corecte și rapide, cum a fost cazul produselor ceramice din China; stabilirea de standarde de calitate și siguranță, care favorizează producția locală de înaltă calitate și sustenabilă. Beneficiile din urma acestor măsuri ar fi crearea de locuri de muncă locale, întărirea economiilor regionale, promovarea unor produse sigure, durabile și prietenoase cu mediul și menținerea unei concurențe echitabile, esențială pentru supraviețuirea IMM-urilor europene.
Problema este generalizată, chiar și în state membre precum Germania, Belgia sau Țările de Jos, unde autoritățile primesc foarte puține plângeri anual. Un sondaj realizat în 2024 de Comisia Europeană a arătat că doar 38% dintre respondenți erau conștienți de existența directivei, iar 57% nu știau cine sunt autoritățile naționale competente.
