Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
COTE D’IVORE
STEAG
Steagul Cote D’Ivore conţine trei dungi verticale egale, în portocaliu, alb şi verde. Portocaliul, prima culoare de la hampă, reprezintă pământul din nord şi fertilitatea, albul reprezintă pace şi unitate, iar verdele reprezintă pădurile din sud şi speranţa într-un viitor strălucit. Este foarte asemănător steagului Irlandei, care conţine aceleaşi colori, în ordinea inversă şi este mai lung. Modelul steagului este inspirat din cel al Franţei.
SCURTĂ ISTORIE
Cote D’Ivore este una dintre cele mai bogate ţări din Africa de Vest, fiind avantajată de legături strânse cu Franţa, exportul de cacao şi bogate investiţii străine. Cu toate acestea, statul a avut parte de tulburări politice. In decembrie 1999, guvernul a fost răsturnat de prima lovitură de stat din istoria ţării. Alegerile frauduloase din 2000 l-au văzut câştigător pe Robert Guei, liderul juntei militare. Acesta a fost nevoit să se retragă în urma numeroaselor proteste şi a fost înlocuit de Laurent Gbagbo. O altă lovitură de stat, condusă de disidenţi şi membrii nemulţumiţi ai armatei, a eşuat în 2002. Forţe rebele au preluat conducerea în nordul ţării, iar în 2003, sub acordul de pace Linas-Marcoussis a fost creat un guvern mixt, care includea şi lideri ai rebelilor. Acordul nu a reuşit să rezolve problemele care duseseră la războiul civil, aşa că, în 2007, un alt acord a fost semnat. În urma implementării lui, fostul lider al grupului rebel noua forţă, Guillaume Soro, a devenit prim ministru. Acordul Ouagadougou mai prevede şi integrarea forţelor rebele în armată, dezarmarea graniţei dintre nord şi sud şi susţinerea alegerilor electorale. Toate acestea au prezentat dificultăţi. În noiembrie 2010 au avut loc alegeri generale, după un an de amânări, şi Alassane Dramane Ouattara l-a învins pe preşedintele Gbagbo. Acesta a refuzat să predea puterea şi a fost înlăturat în aprilie 2011 de susţinătorii noului preşedinte, ajutaţi de forţe ONU şi trupe franceze. Procesul de tranziţie din Cote D’Ivore este supravegheat de ONU şi trupe franceze, încă prezente în ţară.
GEOGRAFIE
Localizare: Africa de Vest, învecinată de Ghana, Burkina Faso, Guinea, Mali şi Liberia, pe ţărmul oceanului Atlantic de Nord.
Suprafaţă: 322 463 km pătraţi, din care uscat 318.003 uscat si 4.460 de ape
Lungimea graniţelor: 3110 km, din care cu Burkina Faso 584, Ghana 668, Guinea 610, Liberia 716 si Mali 532; tarmuri: 515 km.
Climă: tropicală de-a lungul coastei şi aridă în nord
Altitudini extreme: cea mai joasa – Golful Guineei – 0 m, cea mai inalta: Muntele Nimba 1752 m
Resurse naturale: petrol, gaz natural, diamante, mangan, minereu de fier, cobalt, bauxit, cupru, aur, nichel, tantal, lut, boabe de cacao, cafea, ulei de palmier, energie hidroelectrică
Nota: Majoritatea populaţiei locuieşte de-a lungul coastei.
POPULAŢIE
Populatie: 21 504 162 locuitori (Iulie 2011, estimativ)
Rata natalitatii: 30,95 de nasteri/1.000 de locuitori (estimare 2011)
Rata mortalitatii: 10,16 morti/1000 de locuitori (estimare 2011)
Urbanizare
Populaţie urbană: 51% (2010)
Rata de urbanizare: 3.7% annual
Orase principale: Abidjan (sediul guvernului) – 4,009 milioane locuitori; Yammousourko – 800.000 de locuitori
Rata mortalitatii infantile: 64,78 morti/1.000 de nasteri vii
Speranţa de viaţă: 56.78 ani, barbati: 55,79 ani, femei: 57,81 ani
Grupuri etnice: Akan (42.1%), Voltaiques/Gur (17.6%), Mandes nordici (16.5%), Krous (11%), Mandes din sud (10%), alţii (2.8%)
Religii: Musulmani (38.6%), Creştini (32.8%), religii indigene (11.9%), nici una (16.7%)
Limba oficială: Franceză. Peste 60 de dialecte native
Capitala: Yamoussoukro
Regiuni administrative: 19 regiuni; Agneby, Bafing, Bas-Sassandra, Denguele, Dix-Huit Montagnes, Fromager, Haut-Sassandra, Lacs, Lagunes, Marahoue, Moyen-Cavally, Moyen-Comoe, N’zi-Comoe, Savanes, Sud-Bandama, Sud-Comoe, Vallee du Bandama, Worodougou, Zanzan
Zi naţională: Ziua Independenţei, 7 august (1960, faţă de Franţa)
Constitutie: aprobata prin referendum pe 23 iulie 2000
Sistem juridic: cod civil bazat pe cel francez, revizuire constituţională în Camera Constituţională a Curţii Supreme
Sistem de guvernare: republică
Executivul
Şeful de stat: Preşedintele Alassane Dramane Ouattara (din 2010) Rezultatele ultimelor alegeri: Alassane Dramane Ouattara 54.1%, Laurent Gbagbo 45.9% – deşi Outtara a fost declarat câştigător, preşedintele de atunci, Gbagbo a refuzat să cedeze puterea până în aprilie 2011, când a fost înlăturat de susţinătorii noului preşedinte-ales Ouattara.
Şeful guvernului: prim ministrul Guillaume Soro (din 2007)
Cabinetul: Consiliul Miniştrilor, numit de preşedinte
Alegeri: preşedintele este ales prin vot popular pe o perioadă de 5 ani, fără restricţionarea numărului de mandate
Rezultatele ultimelor alegeri: Alassane Dramane Ouattara 54.1%, Laurent Gbagbo 45.9% – deşi Outtara a fost declarat câştigător, preşedintele de atunci, Gbagbo a refuzat să cedeze puterea până în aprilie 2011, când a fost înlăturat de susţinătorii noului preşedinte-ales Ouattara.
Puterea legislativă:
Adunarea Naţională este unicamerală, cei 225 de reprezentanţi sunt aleşi în districte cu unul sau mai multe locuri prin vot direct popular, pentru un mandat de 5 ani
Puterea juridică:
Curtea Supremă conţine patru camere: Camera Judicială pentru cazuri penale, Camera de Audit pentru cazuri fiscale, Camera Constituţională şi Camera Administrativă pentru cazuri civile.
Partide politice:
Uniunea Democratică a Cetăţenilor, Partidul Democrat al Cote D’Ivore, Frontul Popular Cote D’Ivore, Partidul Muncitoresc Ivorian, Mişcarea de Opoziţie a Viitorului. Adunarea Republicanilor, Uniunea pentru Democraţie şi Pace în Cote D’Ivore,
Codul de internet al tarii: .ci.
Dispute transnationale
–
Disputes – international:
despite the presence of over 9,000 UN forces (UNOCI) in Cote d’Ivoire since 2004, ethnic conflict still leaves displaced hundreds of thousands of Ivoirians in and out of the country as well as driven out migrants from neighboring states who worked in Ivorian cocoa plantations; the March 2007 peace deal between Ivorian rebels and the government brought significant numbers of rebels out of hiding in neighboring states
Refugees and internally displaced persons:
refugees (country of origin): 25,615 (Liberia)
IDPs: 709,000 (2002 coup; most IDPs are in western regions) (2007)
Illicit drugs:
illicit producer of cannabis, mostly for local consumption; utility as a narcotic transshipment point to Europe reduced by ongoing political instability; while rampant corruption and inadequate supervision leave the banking system vulnerable to money laundering, the lack of a developed financial system limits the country’s utility as a major money-laundering center (2008).
