15 feb 1840 – S-a nascut Titu Liviu Maiorescu, critic si estetician literar, prim-ministru al Romaniei intre 1912 si 1914, membru fondator al Academiei Romane, personalitate remarcabila a Romaniei sfarsitului secolului al XIX-lea si inceputului secolului XX. In 1863, reintors de la studii in strainatate, impreuna cu Petre Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi si Teodor Rosetti, infiinteaza societatea culturala Junimea. Aceasta va dispune, din 1867, de propriul organ de presa, revista “Convorbiri literare”, in care Maiorescu isi va publica majoritatea studiilor de critica literara si indrumare culturala, importante pentru evolutia esteticii si criticii romanesti. A impus o directie noua in cultura romana, militand pentru prioritatea criteriului valoric in toate domeniile vietii si ale creatiei intelectuale, inclusiv artele si literatura (studiile “O cercetare critica asupra poeziei romane la 1867”, “In contra directiei de astazi in cultura romana”, 1868 si “Directia noua in poezia si proza romana”, 1872). Posesor al unei vaste culturi si al unui gust estetic sigur, are meritul de a fi impus constiintei publice o serie de mari scriitori, intre care Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale. Este considerat o figura providentiala a culturii romanesti si un mare orator politic.
15 feb 1959 – A decedat Owen Willans Richardson, fizician britanic, Laureat al Premiului Nobel pentru Fizica in 1928.
15 feb 1873 – S-a nascut Hans Karl August Simon von Euler-Chelpin, chimist german, Laureat al Premiului Nobel pentru Chimie 1929 impreuna cu Sir Arthur Harden.
15 feb 1863 – S-a nascut Constantin Radulescu-Motru, filosof, psiholog, om politic, director de teatru si presedinte al Academiei Romane, personalitate marcanta a Romaniei primei jumatati a secolului XX.
15 feb 1861 – S-a nascut Charles Edouard Guillaume, fizician elvetian, Laureat al Premiului Nobel pentru Fizica in 1920.
15 feb 1851 – S-a nascut Spiru Haret, matematician, sociolog, om politic, unul dintre cei mai mari reformatori ai invatamantului romanesc, vicepresedinte al Academiei Romane. A fost primul roman care si-a dat doctoratul la Paris, in 1878. In calitate de Ministru al Cultelor si Instructiunii Publice a conceput, initiat si pus in practica un vast program de reorganizare a invatamantului de toate gradele. A impus, pentru prima data in Romania, obligativitatea invatamantului primar si utilizarea acelorasi programe scolare atat la orase, cat si la sate. Ca savant, s-a remarcat in domeniile mecanicii sociale si astronomiei.
15 feb 1850 – S-a nascut pictorul roman Ioan Andreescu, membru de onoare post-mortem al Academiei Romane, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai importanti peisagisti romani. Interesat in egala masura de diferite genuri ale picturii, Andreescu creeaza peisaje, portrete si naturi statice. Profesor de desen intr-un oras provincial, linistit pana dincolo de banalitate, se dedica picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioara nu parea s-o anunte. Pictura apare la tanarul solitar, inclinat spre meditatie, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de exprimare, consumata superior si fara veleitatile publicitatii. Caracterul de introspectie, tensiunea de autoexprimare vor fi atributele intregii sale arte, remarcabil de unitare, ca sentiment, atitudine si calitate. Contactul cu arta romaneasca a timpului nu i-a lipsit, dar importanta unei confruntari cu problematica limbajului, tot mai ferm aduse in prim-plan de arta europeana a epocii, nu trebuie neglijata. Desi de la inceput lucrarile pictorului roman au decizia si consistenta operei autentice, in ultimii sai ani se afla in Franta, clarificat, stapan pe mijloace, construind spatiile cu subtilitatea cromatica pe care o da doar desavarsita dezinvoltura tehnica. Jacques Lassaigne, unul dintre criticii de arta francezi care s-a ocupat cu pasiune si interes de arta romaneasca, spunea: “Printre pictorii romani, cu siguranta nu exista personalitate mai atragatoare ca a lui Andreescu si destin mai plin de intelesuri ca al sau. El, de fapt, a orientat definitiv arta romaneasca.” Astfel, se evidentiaza importanta locului detinut de Andreescu in dezvoltarea artei romanesti moderne si, in egala masura, modul cum a patruns marele pictor in circuitul valorilor europene. Printre principalele sale lucrari se numara: “Margine de padure”, “Pomi infloriti”, “Stanci si mesteceni”, “Camp”, “Padure de fagi”, “Dupa ploaie”, “Taranca cu broboada verde”, “Taranca cu traista”, “Rate”, “Coacaze”.
15 feb 1564 – S-a nascut Galileo Galilei, astronom, matematician si filosof italian care si-a dedicat viata stiintei, a carei invatatura a raspandit-o fara ca Biserica Catolica sa-l poata impiedica. Numele sau a devenit sinonim cu conceptele de schimbare, reforma si revolutie, eliberand stiinta de lanturile religiei. A pus accentul pe valoarea experimentului si a observatiei. A tratat subiecte din mecanica, oferind punctele de plecare pentru fundamentarea mecanicii moderne, lucrarile sale influentandu-l pe Isaac Newton in descoperirea legii gravitatiei universale. Insistenta sa asupra faptului ca legile naturii sunt scrise in limbajul matematicii a schimbat filosofia naturala dintr-un domeniu verbal intr-unul matematic, in care experimentarea a devenit o metoda recunoscuta pentru descoperirea faptelor naturii. De asemenea, foarte importante sunt imbunatatirile in ceea ce priveste telescopul, descoperind, in 1610, 4 dintre satelitii lui Jupiter. Galilei a revolutionat astronomia, deschizand drumul acceptarii teoriei heliocentrice al lui Nicolaus Copernic. In epoca, majoritatea filosofilor si astronomilor sustineau viziunea geocentrica, conform carei Pamantul ar fi centrul Universului. Pledoaria in favoarea sistemului heliocentric a condus, in cele din urma, la procesele initiate de Inchizitie impotriva sa pentru erezie (in 1616 si 1633), fiind fortat sa renunte la teoriile sale. La toate acestea, Galilei a replicat celebra “Eppur si muove” – referire la Soarele care este fix si la Pamantul care se roteste in jurul sau. S-a stins din viata la varsta de 77 de ani. In 1984, Vaticanul a recunoscut oficial ca s-a facut o eroare in cazul condamnarii marelui savant.