Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
ANGOLA
Drapelul tarii:
Drapelul este format din două benzi orizontale egale de culoare roșie (sus) și negru cu o emblemă galbenă centrată, constând dintr-o stea cu cinci colțuri în mijlocul unei jumătăți de roată dințată traversată de o macetă (în stilul unei seceri și ciocanului); roșul reprezintă libertatea iar negrul continentul african; simbolurile caracterizând muncitorii și țăranii.
ISTORIC:
Vorbitorii de bantu s-au stabilit în zona numită acum Angola în secolul al VI-lea d.Hr.; până în secolul al X-lea diferite grupuri bantu au stabilit regate, dintre care Kongo a devenit cel mai puternic. Începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea, un Regat Kongo s-a întins în Africa centrală, din nordul Angolei de astăzi până la actualele republici Congo. Regatul avea strânse legături comerciale cu portughezii care, începând cu secolul al XVI-lea, au înființat colonii de coastă și posturi comerciale și au introdus creștinismul. Angola a devenit un centru important al comerțului transatlantic cu sclavi condus de portughezi și alte puteri europene – adesea în colaborare cu regate locale, inclusiv Kongo. Se estimează că regiunea ar fi pierdut până la 4 milioane de oameni ca urmare a comerțului cu sclavi. Principalul rival al Regatului Kongo a fost Regatul Ndongo la sud, al cărui lider a fost cel mai faimos diplomat al secolului al XVII-lea al portughezilor și mai târziu regina, Nzingha Mbande, care a luptat cu succes împotriva invadării portugheze în timpul domniei sale de aproape 40 de ani. Regate mai mici, cum ar fi Matamba și Ngoyo, au ajuns adesea sub controlul Regatului Kongo sau Ndongo. În timpul Conferinței de la Berlin din 1884-85, granițele moderne ale Angolei au fost stabilite de Portugalia și alte puteri europene, dar portughezii nu au controlat pe deplin porțiuni mari din teritoriu. Portugalia a câștigat controlul Regatului Kongo în 1888, când regele Kongo-ului Pedro V a căutat asistență militară portugheză. După o revoltă în 1914, Portugalia a impus conducerea directă asupra coloniei și a abolit Regatul Kongo.
Revoluția națională din Angola a început în 1961 și în 1975. Țara și-a câștigat independența când dictatura Portugaliei a căzut, în parte din cauza nemulțumirii tot mai mari față de conflictul din Angola și alte colonii. Conflictul dintre multiplele mișcări de independență a Angolei a apărut rapid odată, cu preluarea puterii Mișcării Populare pentru Eliberarea Angolei (MPLA), condusă de Agostinho Neto și Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei (UNITA), condusă de Jonas Savimbi. După moartea lui Neto în 1979, Jose Eduardo Dos Santos, de asemenea membru MPLA, a devenit președinte. De-a lungul timpului, războiul civil din Angola a escaladat și a devenit un conflict major în timpul Războiului Rece, MPLA fiind susținut susținut de Uniunea Sovietică și Cuba și UNITA de Africa de Sud și SUA. În timpul celui peste un sfert de secol de lupte, se estimează că ar fi fost pierdute până la 1,5 milioane de vieți și 4 milioane de persoane at fi fost strămutate. Moartea lui Savimbi în 2002 a pus capăt insurgenței UNITA și a cimentat ascensiunea MPLA la putere. Dos Santos nu a participat în cursa pentru realegere în 2017 și l-a susținut pe Joao Lourenco în a deveni președinte. Lourenco a fost reales în 2022. Angola are scoruri scăzute la indici de dezvoltare umană, în ciuda faptului că și-a folosit marile rezerve de petrol pentru reconstrucție în urma de războiului civil de 27 de ani.
GEOGRAFIE
Localizare: Africa de Sud, se învecinează cu Oceanul Atlantic de Sud, între Namibia şi Republica Democrată Congo
Coordonate geografice: 12 30 S, 18 30 E
Suprafața totală: 1,246,700 kilometri pătrați din care uscat: 1,246,700 km pătrați
0 km pătrați de ape
Granițe: 5,369 kilometri
Țări învecinate: Republica Democratică Congo 2.646 km (din care 225 km este granița provinciei discontinue Cabinda); Republica Congo 231 km; Namibia 1.427 km; Zambia 1.065 km
Țărmuri: 1,600 km
Ape teritoriale: 12 nm
Climat: semiarid în sud, şi de-a lungul coastei cu Luanda, în nord răcoros, uscat (mai-octombrie) și un sezon cald, ploios (noiembrie-aprilie)
Relief: câmpie îngustă de coasta care se ridica brusc către platoul interior vast
Altitudini extreme: cel mai jos punct: Oceanul Atlantic – 0 m; cel mai înalt punct – Morro do Moco, 2620 m
altitudine medie – 1,112 m;
Resurse naturale: petrol, diamante, minereu de fier, fosfati, cupru, feldspat, aur, bauxita, uraniu
Dezastre naturale: ploile locale abundente provoacă inundații periodice pe platou
Nota: provincia Cabinda este o exclavă, separată de restul țării de Republica Democrată Congo
POPULAȚIE
Populație: 35,981,281 (estimare 2023)
Rata natalității: 41.4 nasteri / 1000 locuitori (estimare 2023 )
Rata mortalității: 7.8 decese / 1000 locuitori (estimare iulie 2023)
Populație urbană: 68.7% din totalul populaţiei (2023)
Cele mai mari orașe: Luanda (capitală) 9.292 milioane, Lubango 59,000, Cabinda 905,000, Benguela 809,000,
Malanje 783,000 (2023)
Rata mortalității infantile: 57.2 decese /1.000 de nasteri (2023)
Speranța de viață la naștere: 62.5 ani; barbati: 60.4 ani; femei: 64.7 ani (2023)
Limbi vorbite: Portugheză 71,2% (oficial), Umbundu 23%, Kikongo 8,2%, Kimbundu 7,8%, Chokwe 6,5%, Nhaneca 3,4%, Nganguela 3,1%, Fiote 2,4%, Kwanhama 2,3%, Muhumbi 2,1%, alte Luvale 31,6% (estimare 2014)
Grupuri etnice: Ovimbundu 37%, Kimbundu 25%, 13% Bakongo, mestico (amestec intre europeni şi indigeni) 2%, europeni 1%, alte etnii 22%
Religii: romano-catolici 41,1%, protestanţi 38,1 %, nespecificată/alta 8,6%, niciuna 12,3% (estimare 2014)
POLITICA
Numele țării: Forma convențională lungă: Republica Angola
Forma convențională scurtă: Angola
Forma locală lungă: Republica de Angola
Forma locală scurtă: Angola
Fosta: Republica Populară Angola
Etimologie: Nume derivat de portughezi din titlul „ngola” deținut de regii Ndongo (Ndongo era un regat în ceea ce este acum Angola)
Forma de guvernământ: republică prezidențială
Capitala: Luanda, coordonate geografice: 8 50 S, 13 14 E
Diviziuni administrative: 18 provincii (provincias, singular – provincia); Bengo, Benguela, Bie, Cabinda, Cuando Cubango, Cuanza-Norte, Cuanza-Sul, Cunene, Huambo, Huila, Luanda, Lunda-Norte, Lunda-Sul, Malanje, Moxico, Namibe, Uige, Zair
Independența: 11 noiembrie 1975 (din Portugalia)
Ziua Națională: Ziua Independenței, 11 noiembrie (1975)
Constituția: adoptată de către Adunarea Națională la 5 februarie 2010
Cetățenia: angoleză
Sistem juridic: sistem civil juridic bazat pe dreptul civil portughez, fără revizuire judiciara a actelor legislative
Drept de vot: 18 ani; universal
Puterea executivă: Şeful statului: președintele Joao Manuel Goncalves Lourenco (din 15 septembrie 2022); Vicepreședinte Esperanca Francisco Da Costa (din 15 septembrie 2022);
Președintele este atât șef de stat, cât și șef de guvern. Cabinetul este format din Consiliul de Miniștri numit de președinte.
Puterea legislativă: Adunarea Națională (unicamerală) sau Assembleia Nacional (220 de locuri; membri aleși direct într-o singură circumscripție națională și în circumscripții cu mai multe locuri prin vot cu reprezentare proporțională pe listă închisă; membrii servesc mandate de 5 ani)
Puterea juridică: Cele mai înalte instanță(e): Curtea Supremă sau Supremo Tribunal de Justica (constă din președintele instanței, vicepreședintele și un minim de 16 judecători) și Curtea Constituțională sau Tribunalul Constituțional (constă din 11 judecători)
Partide politice:
Broad Convergence for the Salvation of Angola Electoral Coalition (CASA-CE)
Frontul Național pentru Eliberarea Angolei (FNLA)
Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei (UNITA)
Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei (MPLA)
Social Renewal Party (PRS)
COMUNICAȚII
Emisii media (Broadcasting Media): Statul controlează toate mijloacele de difuzare cu acoperire la nivel național. Televisao Popular de Angola (TPA) deținut de stat oferă serviciu de televiziune pe 2 canale; un al treilea canal TPA este disponibil prin cablu și satelit. Sunt disponibile servicii de TV prin abonament. Radio Nacional de Angola (RNA), deținută de stat, emite pe 5 posturi; aproximativ o jumătate de duzină de posturi de radio private difuzate local.
Codul de internet al țării: .ao
Utilizatori de internet (număr total și procente din populație): 11.55 milioane, 33% (estimare 2021)
ARMATA ȘI SECURITATE
Cheltuieli: 1.3% din PIB (estimare 2022)
Efectiv militar (Military and security service personnel strengths): aproximativ 100.000 de militari activi (majoritatea ai Armatei; 5-6.000 Forțe Aeriene și Marina); estimativ 10.000 de forțe de poliție cu reacție rapidă (2023)
Notă: Forțele armate au fost create în 1991 în baza Acordurilor Bicesse semnate între Guvernul Angola și Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei (UNITA); forța actuală este responsabilă de apărarea externă a țării, dar are și unele responsabilități de securitate internă, inclusiv protecția frontierelor, expulzarea migranților ilegali și operațiuni de contrainsurgență la scară mică împotriva unor grupuri precum Frontul pentru Eliberarea Enclavei Cabinda separatiștilor din Cabinda; armata este una dintre cele mai mari din regiune cu șase divizii de infanterie repartizate în șase regiuni militare; este, de asemenea, unul dintre cele mai bine echipate, cu o parte semnificativă a unităților sale fiind motorizate și susținute de aproximativ 300 de tancuri din epoca sovietică, în mare parte achiziționate în anii 1980 și 1990; Forțele Aeriene sunt, de asemenea, printre cele mai mari și mai bine echipate din regiune cu o flotă de aproximativ 100 de avioane de luptă, plus un inventar substanțial de avioane de transport și elicoptere de combat. În timp ce modernizarea navală a primit mai multă atenție în ultimii ani, Marina rămâne o forță mică de atac rapid și ambarcațiuni de patrulare de coastă (2023)
Dispute transnationale:
Angola-Republica Democratică Congo (RDC): dispute cu privire la frontierele terestre și maritime cu RDC; litigiile maritime au vizat în mare parte pretenții petroliere offshore
Angola-Zambia: deoarece segmentele de linie dreaptă de-a lungul malului stâng (partea zambiană) al râului Cuando/Kwando nu sunt conforme cu alinierea fizică a țărmului instabil, rezidenții din Zambia din unele zone s-au stabilit ilegal pe secțiuni de țărm care cad. pe partea angoleză a graniței
Refugiați și persoane dislocate în interiorul granițelor: Refugiați: 22.969 (Republica Democratică Congo) (refugiați și solicitanții de azil), 9.272 (Guinea), 6.357 (Cote d’Ivoire), 5.725 (Mauritania) (2023)
