Material realizat de Mircea-Andrei Cuciureanu
Retragerea forțelor armate ale Statelor Unite ale Americii din Afganistan a însemnat revenirea la conducerea statului a talibanilor. Printr-un efort bine coordonat și prin detașamentul strategic a peste 260.000 de soldați, gruparea insurgentă a reluat controlul asupra țării, după mai bine de 20 de ani. O preluare atât de rapidă și hotărâtă a conducerii statului a fost posibilă atât printr-o bună organizare, cât și prin exploatarea punctelor slabe a conducerii afgane. Principalele „breșe” ale rezistenței afgane pot fi: conducerea statului care nu a putut pica de acord asupra unui curs comun de acțiune (ca apoi liderii politici să fie primii care au părăsit terifiați statul), armata afgană care a dispus de pregătire și echipament provenite de la trupele NATO și cu toate acestea a fost copleșită de forțele insurgente (armată ce în ultimii 20 de ani a fost „ciuruită” de trădări și atentate interne) și statul american care, estimând din timp severitatea acestui conflict, nu mai este dispus să investească în viețile oamenilor din această zonă. Date fiind implicațiile internaționale ale acestui conflict și numărul de vieți ce se vor pierde, care sunt actorii ce vor încerca să profite în urma acestei crize?
La granița de vest a Afganistanului se află o teocrație, Republica Islamistă Iran. În trecut fiind considerat drept „occidentul lumii arabe”, acest stat a luat o turnură impresionantă odată cu schimbarea regimului și sistemului politic. Acest sistem totalitar, autoritar și bazat pe retorică religioasă (manipulată în favoarea grupului ce conduce statul) a schimbat parcursul a zeci de milioane de vieți și a dat frâu liber abuzurilor și discriminării. În trecut, conducerea de la Teheran a susținut cu entuziasm inițiativele talibanilor în speranța că trupele SUA vor părăsi definitiv zona. La momentul de față, Iranul se află la o răscruce de drumuri din punctul de vedere al implicării în acest conflict și al susținerii grupării insurgente. Dat fiind faptul că talibanii au preluat controlul asupra Afganistanului, opțiunea Iranului de a menține status quo-ul și a susține guvernul afgan de la distanță nu mai este o posibilitate. Așadar, singurele două planuri majore de acțiune sunt fie un război prin împuternicire („proxy war”), fie negocierea cu talibanii și stabilirea unei agende comune.
Pe de-o parte, Iranul poate folosi forțe armate pentru a preveni o situație asemănătoare cu cele din Siria și din Irak. Printr-o astfel de intervenție conducerea de la Teheran s-ar împotrivi unui stat condus de talibani și ar garanta protecția populațiilor shia din centrul Afganistanului.
Pe de altă parte, mai plauzibil este scenariul în care Iranul negociază o agendă comună alături de talibani. La schimbul protecției populațiilor shia, Iranul poate oferi armament și o viziune strategică mai profundă. Acest pact ar fi construit în totalitate pe ura comună pentru SUA și pe respectul reciproc față de ideologiile religioase agresive pe care ambii actori le practică. Cu toate acestea, o astfel de înțelegere poate facilita radicalizarea populațiilor sunite.
China este un alt actor important din regiune care va încerca să folosească această situație în avantajul său. Guvernul de la Beijing va recunoaște conducerea talibană pentru a nu destabiliza zona din punct de vedere geopolitic. Deoarece Afganistanul are graniță cu regiunea Xinjiang, talibanii se dovedesc a fi un aliat important pentru China. Atât timp cât conflictul din statul vecin maschează abuzurile din China și totodată gruparea insurgentă este dispusă să coopereze în centralizarea și decimarea populației uigure, Beijingul va susține noua conducere de la Kabul.
Un alt actor internațional important cu implicații clare în această zonă de conflict este Rusia. Președintele Vladimir Putin a declarat că, parafrazând: odată cu plecarea trupelor vestice străzile din Kabul sunt mai sigure ca până acum. Retorica Rusiei a devenit din ce în ce mai puțin agresivă față de talibani în ultimii ani, catalogându-i în prezent drept grupare „extremistă” și nu „teroristă”. Ridicarea graduală a nivelului de încredere și susținere față de insurgenți vizează stabilitatea din zonă, securitatea Rusiei față de viitoare atacuri, dar și o posibilă alianță împotriva actorilor vestici. O astfel de „inițiativă” are potențialul politic, militar și economic de a readuce în prim-plan ideea de scenă internațională bipolară, dar desigur mult mai nuanțată și complexă ca în trecut.
Pentru a încheia, este important de înțeles care este importanța acestui conflict și ce înseamnă implicarea a numeroși actori internaționali. Pe plan local și intern, locuitorii ce se opun talibanilor se află într-un pericol major. Din păcate, acea zonă va deveni, din pricina liderilor, un cămin al abuzurilor drepturilor fundamentale ale omului și are „potențialul” teribil de a fi recunoscut pentru discriminare și dezumanizare. Pe plan internațional, conform experților, ne putem aștepta la o creștere a cazurilor de terorism internațional. Gruparea talibană își propune să țintească și să atace la nivel mare SUA, aliații NATO și membrii ONU ce se opun ideologiei lor agresive. De la retorică și amenințări până la fapte este o cale lungă, dar cu toate acestea toți jucătorii internaționali vor trebui să trateze această criză cu mare grijă. Acesta se poate dovedi a fi un moment de importanță majoră în istorie și doar timpul ne va spune care ar fi fost abordarea corectă în gestionarea acestui „butoi cu pulbere”.
Surse
https://www.bbc.com/news/world-asia-58187410
https://www.washingtoninstitute.org/policy-analysis/iran-sets-its-eyes-afghanistan
https://www.cnbc.com/2021/08/11/afghanistan-war-will-spread-beyond-its-borders-top-negotiator-warns.html
https://www.bbc.com/news/world-europe-58265934
https://www.brookings.edu/blog/order-from-chaos/2021/08/18/how-will-china-seek-to-profit-from-the-talibans-takeover-in-afghanistan/