Politicall.ro Educare prin informare
Material realizat de Anca Badea
Uniunea Europeană și SUA au încheiat un acord comercial cadru ce impune taxe de import de 15% pentru majoritatea produselor provenite din UE. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, împreună cu Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, au făcut anunțul public de la terenul de golf de lux al lui Trump din vestul Scoției.
După luni de tensiuni diplomatice și negocieri asidue, s-a ajuns la un acord ce părea aproape irealizabil, dar care a necesitat compromisuri semnificative din partea negociatorilor europeni. Drept urmare a eforturilor de a evita un război comercial transatlantic cu orice preț, acordul rezultat este “asimetric și dezechilibrat”, potrivit economiștilor. Cu toate acestea, von der Leyen a lăudat acordul ca fiind un pas important ce poate aduce „stabilitatea” și „predictibilitatea” atât de necesare în climatul economic actual.
Acordul provizoriu ar urma să impună tarife de 15% pentru majoritatea importurilor UE către SUA, în timp ce produsele americane exportate în cele 27 de țări membre ale Uniunii nu vor fi supuse niciunui tarif. Acordul crește brusc taxele pe exporturile către SUA, a căror medie ajungea la 1.2% în 2024. În schimb, din dorința de a ușura incertitudinile legate de relațiile comerciale dintre cei doi parteneri, liderii UE au decis să nu riposteze și nici să majoreze taxele impuse importurilor americane. Astfel, înțelegerea atinsă dezavantajează considerabil partea europeană, care a preferat să capituleze cererilor lui Trump în loc să riște escaladarea războiului comercial.
Într-adevăr, acordul a prevenit cel mai pesimist scenariu: adeverirea amenințărilor președintelui american de a impune tarife de 30%, ce ar fi provocat represalii imprevizibile și un război comercial în toată regula. Potrivit experților, în cel mai rău caz, Trump ar fi putut extinde restricțiile către zonele energiei și serviciilor digitale, arii în care UE este pe deplin dependentă de SUA. Acordul încheiat între cei doi parteneri comerciali a fost prezentat ca o decizie pragmatică din partea negociatorilor europeni, ce au susținut că, la nivel european, mișcarea a protejat cinci milioane de locuri de muncă ce depindeau de comerțul transatlantic.
Totuși, înțelegerea s-a dovedit a fi profund dezechilibrată, implicând concesii greu de acceptat de către mulți lideri și antreprenori europeni. Acordul, ce presupune o creștere de aproape zece ori a tarifelor aplicate înainte de al doilea mandat al lui Trump, reflectă tendința de a favoriza consumatorii americani la nivel mondial. Dominația Statelor Unite asupra pieței globale i-a determinat, astfel, pe restul actorilor statali să accepte cheltuieli exorbitante pentru a evita riscul de a fi izolați de cel mai influent participant la comerțul internațional. Unii economiști compară situația cu tratatele asimetrice impuse de statele coloniale în secolul al nouăsprezecelea, însă, de această dată, statele europene aflându-se de partea dezavantajată a transferului unilateral de bogăție.
Comisia Europeană deține competența la nivelul întregului bloc de a iniția politici comerciale și de a semna acorduri în acest sens, astfel încât nicio țară membră UE nu poate refuza noul acord cu SUA. Cu toate acestea, deși majoritatea liderilor europeni au susținut decizia președintei Comisiei de a pune pe primul loc stabilitatea și previzibilitatea economiei globale, mulți dintre aceștia și-au manifestat lipsa de entuziasm cu privire la forma finală asimetrică a acordului. Prim-ministrul francez, Francois Bayrou, și-a manifestat nemulțumirea față de tendința către submisivitate a Uniunii Europene în fața Statelor Unite, numind ziua negocierilor finale „o zi sumbră pentru alianța popoarelor libere”. Limbajul acestuia a fost reiterat de miniștri cheie și de lideri din afaceri, ce susțin că UE nu a reușit să-și exercite puterea economică în mod eficient în timpul negocierilor. Prim-ministrul ungar, Viktor Orban, a mers chiar mai departe, criticând dur acordul. „Donald Trump a mâncat-o pe von der Leyen pe pâine (…) președintele american este un campion al negocierilor, în timp ce doamna președinte este neînsemnată” a declarat acesta.
În ciuda tendinței negociatorilor UE de a-și apăra decizia, insistând că aceasta reprezintă cea mai favorabilă alternativă la războiul comercial, dezechilibrul de putere și influență din mijlocul negocierilor s-a dovedit a fi evident. De partea europeană, riscul amenințărilor lui Trump a împiedicat orice potențial de ripostă în timpul negocierilor. Acesta din urmă, în schimb, a ieșit câștigătorul definitiv în urma înțelegerii comerciale, acesta perpetuând dominația americană asupra pieței globale. La mijloc, însă, au picat cetățenii europeni, ce vor avea cel mai tare de suferit în urma deciziilor ce se preconizează că vor afecta PIB-ul la nivelul întregii Uniuni.
