Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
Visul autoritatii, al ierarhiei, al ordinii, al disciplinei, elementele etatiste, viziunea religioasa asupra organizarii sociale, terorismul, suspiciunea sociala, au facut din fascism una dintre cele mai sinistre ideologii visate vreodata de om. Mussolinismul poate fi considerat in primul rand un esec al democratiei, o forta antidemocratica nascuta din insasi ordinea democratica. Mussolini era zeificat, era vazut ca un profet, un deschizator de drumuri, iar fascismul se considera pe sine o revolutie de renastere sociala, o reconstructie a noului prin afirmarea mostenirii romane, devenind prin glorificare religie unica de stat, intoleranta fata alte manifestari ideologice sau religioase.
Fascismul lupta pentru a opri evolutia istoriei ce ducea inevitabil spre democratie. Asemeni sistemului democratic, aceasta noua ideologie nu amesteca religiosul cu politicul, ci se considera pe sine o noua religie. Era asemanatoare unei conceptii religioase, in care omul era privit in raport cu o lege superioara, cu o vointa obiectiva, care depasea individul ca atare si il ridica la demnitatea de membru constient al unei societati spirituale.I Era o lege organica a totalitarismului ca organizarea statala sa nu fie privita decat in termeni de putere absoluta, nelasand loc libertatii de manifestare altor forme ideologice. Conform lui Benito Mussolini, nu exista conceptie de stat care sa nu fie in acelasi timp, intrutotul, si o conceptie de viata, fie ca era o filozofie sau o intuitie.II
O premisa fundamentala a fenomenului fascist a fost cea a nationalismului. Natiunea si patria erau o lege morala care reunea indivizii si generatiile intr-o traditie si intr-o misiune.III Nationalismul insemna omogenitate culturala, atomizare. Acesta a luat avant odata cu trecerea la epoca industriala, cu mobilizarea larga a maselor, cu alfabetizarea masiva. In afirmarea sa, nationalismul se vedea pe sine ca manifest, ca un adevar apriori, iar orice opozitie o considera un refuz al unor drepturi ce i se cuvin. Era strans legat de ideea continuitate, ceea ce a impus fascismului mussolinian si nu numai, o puternica inclinatie spre traditie. De aceea “fascismul a redat Italiei o constiinta romana si o sete de marire si intaietate care e si ea romana.”IV
Valorile romane revigorau mitul national si justificau miscarea ca fiind o revolutie spirituala. Mussolinismul „reaseza in locul de cinste puterile ideale ale sufletului si da la o parte materialismul istoric, rechemand umanitatea catre o forma de idealism operant, prin care viata redobandea o valoare religioasa de misiune cu deviza: modestie, puritate si sacrificiu…”V Fascismul mussolinian era vazut ca o revolutie a sangelui latin care tindea catre o dimensiune universala, ca si Revolutia franceza era destinat sa se raspandeasca in lume si sa fie initiatorul unei epoci.VI
Fascismul mussolinian respingea individualismul modern ca fiind un element atat al crestinismului, dar si al ordinii democratice. Individualismul capitalist produsese o apatie sociala, o anumita superficialitate in afirmarea politica, ceea ce determina fascismul sa-l considere ca fals argument al libertatii, ca masca a ipocriziei capitaliste. Libertatea autentica era garantata numai de ordinea superioara impusa de mussolinism. Mussolini era perceput ca singurul initiator al libertatii autentice, a libertatii statului si a individului in stat. Intr-adevar pentru fascism totul era in stat si nimic omenesc sau spiritual nu exista, si cu atat mai putin poate avea valoare, in afara statului.VII
Influentele etatiste in ideologia fascista au fost evidente. In aceasta ordine de idei, Mussolini a incercat sa faca din stat o entitate anterioara natiunii fiind un mod de a-i justifica abuzurile de putere. Natiunea fiind secundara, exponentii sai se puteau sacrifica in momentele de criza ale statului. Natiunea era creata de stat, iar acesta da poporului, constient de propria sa unitate morala, o vointa si o existenta efectiva.VIII Fascismul mussolinian considera organizarea statala o manifestare a absolutului, iar existenta si interesele individului aspecte ale relativului. De aceea era privit ca totalitar, iar statul fascist, sinteza si unitate de valori, interpreta, dezvolta si stapanea intreaga viata a poporului.IX Pentru a explica si proteja ideea unei elite, mussolinismul afirma „inegalitatea iremediabila, fecunda si binefacatoare a oamenilor, cari nu pot deveni egali printr-un fapt mecanic si extrinsec cum este sufrajul universal.”X
Sistemul democratic, prin domnia urnei si a buletinului de vot, cand drepturile catorva predominau asupra drepturilor statului, era fals. Democratia insemna decadenta principiului autoritatii si a ierarhiei, care trebuia sa existe la temelia oricarei societati.XI “Mussolinismul condamna democratia ca o forma de oligarhie a banului, ca o forma de dependenta straina, ca forma de trivializare a politicului. Era total impotriva democratiei care clasa poporul dupa numarul indivizilor, asimilandu-i si coborandu-i la acelasi nivel.”XII
In viziunea mussoliniana, valorificarea faptelor avea o conotatie eroica, asociata cu gloria stramosilor romani. Violenta, teroarea erau justificate ca defensive: “Fu necesara violenta pentru stapanirea actelor subversive, a asprelor ciogniri din piete si de pe strazi, udate cu sange fascist.”XIII Inclinatia catre terorism era evidenta, castigarea si controlul puterii politice s-a realizat cu ajutorul fortei si echipamentelor militare.XIV Acest aspect a fost intalnit sub diferite forme in fenomenul miscarilor de extrema dreapta din Europa.
Tendintele expansioniste ale fascismului mussolinian au fost o evidenta. Italia era nemultumita dupa razboiul mondial cu toate ca se numara printre castigatoare. Rivalitatea cu celelalte puteri era dezbatuta in jurul coloniilor, a unor teritorii pe care le dorea incorporate in propriul stat. Mussolini promitea sa ajusteze aceste inconveniente. Modelul de inspiratie poate fi usor identificat in etica de razboi romana – “ Pentru fascism, tendinta de stapanire, adica spre expansiunea natiunilor, este o manifestare de putere; din contra, spiritul casnic este un semn de decadere.”XV
Daca fascismul era noua religie menita sa renasca sangele latin, Mussolini era trimis de Dumnezeu, era iesit din geniul neamului,XVI si mai ales era un autentic educator, in sensul larg, universal si uman. Era educator de multime, creator de vointa, inspirator de sacrificiu, restaurator de disciplina ridicata la rang de religie.XVII Desi fondator al miscarii fasciste, Mussolini a fost initial militant socialist. Ruptura de socialism s-a produs datorita unor tensiuni cu liderii bolsevizati ai miscarii. Fiindca i-a combatut obiectivele, dar i-a copiat strategia de cucerire a puterii politice, fascismul, dintr-un anumit punct de vedere, a aparut ca o reactie la comunism. Numai ca a fost o reactie a particularului impotriva universalului, a poporului impotriva clasei, a nationalului impotriva internationalului.XVIII
Frenezia italiana a mussolinismului nu a avut limite ca de altfel si traumele sociale ulterioare. Putem spune ca mussolinismul a fost intrecut doar de hitlerism, dar nu datorita derapajului limitat dictat de structura ideologiei fasciste raportat la cea national –socialista, ci tocmai datorita naturii dictaturii personificate. Mussolini raportat la Hitler, era un fanfaron. Fiecare dintre ei au imprimat extremismului de dreapta un specific. De aceea mussolinismul a fost criminal, dar nu apocaliptic ca hitlerismul, fratele sau ideologic.
I Benito MUSSOLINI, Fascismul, trad. Vintila Paraschivescu, Ed. Ziarului „Universul”, Bucuresti, 1934, p.25.
II ibidem, p.20.
III ibidem, p.21.
IV Vincenzo MELETTI, Civilizatia fascista, Ed. Tiparului „Oltenia”, Bucuresti, [19–] p.18.
V ibidem, p.8.
VI ibidem p.8.
VII Benito MUSSOLINI, op.cit., p. 29.
VIII ibidem, p. 33
IX ibidem., p.29.
X ibidem, p. 50
XI Vincenzo MELETTI, op.cit., p.69.
XII Benito MUSSOLINI, op.cit p. 31.
XIII Vincenzo MELETTI, op.cit., p.14.
XIV ibidem, p.29.
XV Benito MUSSOLINI, op.cit., p. 67.
XVI Vincenzo MELETTI, op.cit., p.14.
XVII ibidem, p.16.
XVIII Françpis FURET, François, FURET, Trecutul unei iluzuii.Eseu despre ideea comunista in secolul XX. Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996. p.31.
