Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
I. 29 Octombrie 1929. Statele Unite ale Americii
Data de 29 octombrie 1929, cunoscuta sub numele de Martea Neagra, reprezinta ziua in care a avut loc prabusirea bursei de valori de pe Wall Street. Acest eveniment va ramane in istorie ca semnalul inceputului marii depresiuni economice interbelice. Impactul sau a fost covarsitor cu toate ca in perioada interbelica nu exista internet, comert electronic, viteza tranzactiilor bancare era mult inferioara celei de azi, iar globalizarea nu incepuse. O sa ramaneti surprinsi cat de izbitoare este asemanarea cu ceea ce vedem in zilele azi.
Trasatura distinctiva a acestui fenomen a fost caderea radicala a investitiilor si instalarea unui scepticism financiar care s-a perpetuat in linii mari pana la debutul celui de-al Doilea Razboi Mondial. A fost cea mai lunga si cea mai profunda criza economica, cu o putere de propagare necunoscuta pana atunci. Ceea ce a facut sa ramana punct de referinta pentru nivelul de declin economic mondial. Originea depresiunii a fost localizata in Statele Unite marcata de prabusirea pietei ca capital din data de 29 octombrie 1929. A atins atat economiile tarilor puternic industrializate cat si pe ale tarilor in curs dezvoltare, tari care aveau puternice conexiuni prin caile comertului international de materii prime.
Marea Depresiune a avut efecte devastatoare in aproape fiecare tara, atat pentru bogati, cat si pentru saraci. Venituri personale, veniturile fiscale, diferitele tipuri de profit odata cu preturile au inceput sa scada. Comertul international a incetinit dinamica sub jumatate pana la doua treimi. Rata somajului in Statele Unite a crescut la 25%, iar in unele tari a crescut mai mare cu 33%. Toate orasele din intreaga lume au fost lovite greu, in special cele dependente de industria grea. Constructiile a fost practic oprite in multe tari. Agricultura si mediul rural au suferit prabusirea preturilor de cultura cu aproximativ 60%. Cererea locurilor de munca se confrunta cu putine surse alternative. Zonele dependente de industriile sectorului primar, cum ar fi de valorificarea recoltelor, mineritul si exploatarea forestiera au suferit cel mai mult. Unele tari au inceput sa recupereze de la mijlocul anilor 1930, dar in altele, efectele negative au durat pana la inceputul al Doilea Razboi Mondial.
Deceniul premergator crizei, a fost o perioada de bogatie si de exces, si in ciuda prudentei fata de pericolele speculatiilor, multi au crezut ca piata ar putea sustine niveluri ridicate ale preturilor. La scurt timp inainte de crash, economistul Irving Fisher a declarat ca preturile bursiere au atins ceea ce arata ca un platou permanent ridicat. . Optimismul si castigurile financiare mari au fost spulberate atunci cand preturile actiunilor s-au prabusit. Preturile au scazut si au continuat sa scada, intr-un ritm fara precedent, pentru o luna intreaga incepand de la 29 octombrie.
Prabusirea din Octombrie 1929 a venit dupa o perioada de scadere a valorilor imobiliare din Statele Unite (care a atinsesera varful in anul 1925), la care se adauga inceputul unui lant de evenimente care au dus la o perioada de declin economic, in natiunile industrializate. In zilele premergatoare Martii Negre piata a fost instabila. Perioadele de vanzare masiva si volume mari de tranzactionare au fost intercalate cu perioade scurte de crestere a preturilor si de revenire. Crash-ul a urmat unui boom speculativ, care a luat amploare la sfarsitul anilor 1920 si a condus sute de mii de americani sa investeasca masiv in piata de valori, iar un numar semnificativ chiar au imprumut si bani pentru a cumpara mai multe actiuni.
Peste 8.5 miliarde de dolari a fost luate pe imprumut, mai mult decat valoarea totala a monedei care circula in SUA. Preturile in crestere a actiunilor a incurajat mai multe persoane sa investeasca. Oamenii au sperat ca preturile actiunilor vor continua sa creasca. Speculatiile astfel alimentate cresteau in continuare si au creat un balon economic in expansiune..
Crash-ul dupa Wall Street a avut un impact major asupra Statelor Unite si a economiei mondiale si a fost sursa de intense dezbateri academice-istorice, economice si politice pana in ziua de azi. “Unii oameni au crezut ca abuzurile facute de catre companiile de utilitati au contribuit la declansarea crash-ului din 1929 si a depresiunii care a urmat.” Altii au dat vina pe bancile comerciale care au fost prea dornice de a pune depozitele la risc ridicat pe piata de valori . Socul crizei din 1929 a stopat clocotul anilor ’20 printr-o frana violenta.
Scaderea preturilor actiunilor a provocat falimente si majore dificultati macroeconomice, inclusiv inchiderea multor afaceri, concedierea lucratorilor si luarea unor masuri economice de reprimare. A rezultat cresterea a somajului in masa, iar criza a fost perceputa ca o rezultanta directa a crash-ului din 29 octombrie. Cu toate acestea nu este in nici un caz, singura cauza care a contribuit la depresiune. De obicei este vazuta ca avand cel mai mare impact asupra evenimentelor care au urmat. Prin urmare, crash-ul dupa Wall-Street este in general considerat ca fiind un semnal de alarma pentru caderea economica care a initiat Marea Depresiune.
Adevarat sau nu, consecintele au fost teribile pentru aproape toata lumea. Cei mai multi experti din mediul academic sunt de acord asupra unui aspect al depresiunii. Aceasta a sters averii de miliarde de dolari intr-o zi, iar acest lucru a initiat o scadere brusca a puterii de cumparare a consumatorilor.” Depresiunea a aprins o cursa apriga pentru depozitele de aur si a fortat Banca Federala sa ridice rata dobanzii in conditiile de scadere brusca a preturilor. Aproape 4000 de creditori au fost pusi la zid.
De asemenea, nu a fost in mod clar, la data de 29 octombrie 1929 ca este punctul de pornire a unei depresiuni, cum nu a fost clar nici in cazul crizei actuale. La 23 noiembrie 1929, The Economist intreba: “Poate o foarte grava prabusire bursei de valori sa produca un regres grav in industrie cand productia industriala este in cea mai mare parte intr-o stare sanatoasa si echilibrata? … Expertii sunt de acord ca trebuie va exista un regres, dar nu exista dovezi clare pentru a dovedi durata. Unele falimente bancare sunt de asteptat. In asemenea circumstante mai au bancile vreo acoperire ramasa pentru finantarea intreprinderilor comerciale si industriale sau nu ? Pozitia a bancilor este, fara indoiala, cheia la aceasta situatie!
Au fost cauze multiple pentru prima recesiune in 1929, inclusiv punctele slabe structurale si evenimente specifice, precum si modul in care a raspandirea a avut loc de la tara la tara. In ceea ce priveste incetinirea cresterii din 1929, istoricii subliniau factori structurali, cum ar falimente bancare masive si prabusirii ale pietelor bursiere, in timp ce economisti, cum ar fi Petru Temin si Barry Eichengreen, sustineau decizia Marii Britanii de a reveni la garantarea prin rezerva de aur de dinaintea primului razboi.
Momentele de recesiune sunt considerate ca fiind parte a vietii intr-o balanta inegala intre cerere si oferta. Neclaritatea se mentine si acum. Nu se stie daca a fost in mare masura un esec din partea pietelor libere sau un esec din partea eforturile guvernului de a reglementa ratelor dobanzii, de a stopa falimentele bancare pe scara larga, precum si de a controla oferta de bani.
Cei care cred intr-un rol de mare al statului in economie cred ca a fost cea mai mare parte un esec al pietelor libere si cei care cred in piete libere cred ca a fost cea mai mare parte un esec al guvernului care a agravat situatia.
