Politicall.ro Educare prin informare
Articole relevante
După un an 2013 plin de evenimente care au culminat cu încheierea unui acord interimar între Teheran și Grupul 5+1 (SUA, Franța, Marea Britanie, Rusia, China și Germania) cu privire la problema nucleară iraniană, anul 2014 a fost marcat de numeroase încercări de a se ajunge la un acord permanent și durabil în acest sens. Un an care s-a încheiat cu o nouă rundă de negocieri eșuate și cu prelungirea cu încă șapte luni a termenului până la care ar trebui să se găsescă o soluție la controversata problemă nucleară.
Iată principalele momente care au marcat evoluția negocierilor cu privire la dosarul nuclar iranian în 2014:
20 ianuarie
Iranul și grupul 5+1 pun la punct ultimele detalii ale unui acord interimar care prevede înghețarea temporară a programului nuclear al Teheranlui începând din 20 ianuarie 2014 în schimbul ridicării unora dintre sancțiunile economice impuse de puterile occidentale. La momentul respectiv, acordul era văzut de administrația Obama drept un pas important în frânarea activităților nucleare iraniene, oferind în același timp negociatorilor internaționali timpul necesar pentru a pune la punct un acord durabil și mai cuprinzător care să ofere garanția că programul nuclear al Teheranlui este dezvoltat exclusiv în scopuri pașnice.
Potrivit acordului interimar, Iranul se angajează să oprească îmbogățirea uraniului până la pragul de 5%, nivelul suficient pentru producerea de energie , dar care nu permite fabricarea unei bombe nucleare și să dilueze stocurile de uraniu îmbăgățit la 20% astfel încât acestea să nu poată fi folosite în scopuri militare. Totodată, autoritățile de la Teheran și-au luat angajamentul de a nu instala noi centrifuge și de a nu construi noi facilități de îmbogățire a uraniului.
Deși au promis o relaxare a sancțiunilor economice, oficilii americani au atras atenția că noi restricții ar putea fi impuse dacă Iranul nu va respecta promisiunile prevăzute în acord.
24 mai
Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a prezentat, în raportul său trimestrial, faptul că Iranul a furnizat „informații și explicații”, inclusiv documente în legătură cu detonatoarele care pot fi folosite pentru o bombă nucleară și care, potrivit Teheranului erau utilizate ”pentru o aplicație civilă”.
Divulgarea acestor informații marchează o schimbare de atitudine a Iranului care a refuzat timp de mai mulți ani să dea explicații despre ”posibila dimensiune militară” a programului său nuclear, după cum precizează AEIA.
14 iulie
În contextul apropierii unui nou termen limită privind încheierea unui acord cu puterile internaționale, ministrul iranian de Externe, Mohammad Javad Zarif, declară că Iranul ar putea accepta o înghețare a capacităților sale nucleare la nivelul din acel moment pentru trei sau șapte ani, cu condiția ca ulterior țara să beneficieze de același tratament ca oricare altă națiune care dezvoltă un program nuclear pașnic. De partea lor, negociatorii internaționali vor ca restricțiile să fie aplicate timp de cel puțin zece ani.
18 iulie
Grupul 5+1 și Iranul hotărăsc prelungirea cu patru luni a negocierilor în vederea încheierii unui acord durabil asupra programului nuclear al Teheranului. Potrivit diplomaților occidentali implicați în negocieri, în acest timp se va hotărî dacă Teheranul va fi obligat să demonteze componentele infrastructurii sale nucleare.
”Vreau să fiu foarte clar. Iranul nu va primi mai mulți bani pe parcursul acestor patru luni decât în ultimle șase luni, iar cele mai multe venituri provenite din vânzarea de petrol vor rămâne inaccesibile”, declara, la momentul respectiv, secretarul de Stat american, John Kerry, potrivit The New York Times.
27 august
Inginerii în energie nucleară din Iran reproiectează un reactor construit parțial la Arak pentru a limita cantitatea de plutoniu pe care acesta o poate produce, a anunțat Ali Akbar Salehi, directorul Organizației pentru Energie Atomică a Iranului. Oficialul nu a specificat cât de mult plutoniu va putea fi produs după reproiectarea reactorului, însă a precizat că măsura a fost luată pentru ”a atenua îngrijorările unor țări” care se tem că plutoniul ar putea fi folosit la construirea de arme nucleare.
3 noiembrie
Iranul anunță că ar putea accepta să trimită în Rusia o parte din stocurile sale de uraniu dacă va ajunge la un acord cu puterile occidentale. Potrivit acestei propuneri, rușii ar putea transforma uraniul în combustibil specializat care va fi utilizat în centrala nucleară de la Bushehr, unde se află singurul reactor comercial al Iranului. Transformat într-un astfel de combustibil, uraniul poate fi cu greu folosit în fabricarea unei bombe nucleare. Deși nu elimină în totalitate posibilitățile Teheranului de a dezvolta o bombă atomică, experții spun că această inițiativă ar putea fi un prim pas spre reducerea preocupărilor occidentale asupra stocurilor de uraniu ale Iranului.
24 noiembrie
Un an de încercări repetate de a se ajunge la o acord de durată cu privire la programul nuclear iranian s-a încheiat fără succes după ce la finalul lunii noiembrie SUA și aliații săi au anunțat că vor prelungi cu încă șapte luni negocierile, fără a face vreo precizare referitoare la modul în care intenționează să rezolve neînțelegerile.
După această decizie oficialii americani și-au exprimat speranța că un acord ar putea fi încă încheiat, deși s-au declarat îngrijorați că negociatorii iranieni, precum și președintele Hassan Rohani nu se arată deschiși să ia deciziile politice necesare. Pe de altă parte, șeful dimplomației iraniene, Mohammad Javad Zarif a declarat la finalul întrevederii că partea iraniană nu are nevoie de șapte luni pentru a ajunge la un acord, în timp ce Hassan Rohani i-a transmis poporului său că în cele din urmă se va ajunge la ridicarea sancțiunilor impuse de Occident și că ”centrifugele de rotesc și nu se vor opri”.
