Home / Documentar / Revoluţia franceză – muza democraţiei, dar şi a extremismului
revolutia franceza - muza democratiei si a extremismului

Revoluţia franceză – muza democraţiei, dar şi a extremismului

revolutia franceza - muza democratiei si a extremismului„Iacobinii, socotiti fondatori ai erei burgheze, sunt primul exemplu graitor de burghezi care-i urasc pe burghezi in numele principiilor burgheze”I. In aceste sens, au devenit un model pentru miscarile politice extremiste ale secolului XX. Acest precedent va crea o confuzie incepand cu perioada interbelica cu atat mai mare cu cat era alimentata de intelectualii secolului XX care, spre exemplu, vedeau o analogie intre evenimentele de la 1789 si cele din octombrie 1917. Desi evenimentele de la 1789 fac ideile democratice cunoscute pentru secolul XIX, sunt departe de a inspira un regim democratic autentic in acest veac.

Masele vor juca un rol central in politica abia dupa primul razboi mondial. Asa poate fi explicat si esecul evenimentelor de la 1848 in care Marx isi pusese sperante. La inceputul secolului XX, fenomenul integrarii maselor in politica ia amploare, apar partidele de masa, nationalismul se dezvolta, antisemitismul devine tot mai vizibil. Ideea revolutionara devine fapta dupa primul razboi mondial, atat pentru formatiunile de stanga, cat si pentru cel de dreapta.

Revolutia franceza este un exemplu de ruptura a necesitatii istorice. Acest eveniment a demonstrat ca negarea radicala a vechilor valori ale trecutului si inlocuirea lor cu o noua etica este posibila. In acest sens, evenimentele de la 1789 au marcat importanta si rolul vointei in schimbarea politica. Recunoastem in acestea aspecte ale ideologiilor extremiste interbelice.

Revolutia franceza – prin afirmarea rolului individului in schimbarea cursului istoriei – a fost o negare a divinitatii ca fiind parte a vechilor valori, o reconsiderare a sacrului si o plasare a izbavirii umane in registru politic: „Pasiunea revolutionara vrea ca totul sa fie politic, adica totul, incepand cu omul, si ca intr-o societare buna totul poate fi rezolvat, cu conditia s-o instauram. Or, societatea moderna se caracterizeaza printr-un deficit al politicului in raport cu existenta individuala privata. Ea nu recunoaste ideea de bine obstesc, devreme ce fiecare dinte oamenii ce o compun, traind in relativ, avand-o pe a lui. Individul nu o poate concepe decat prin ideea de bunastare, care mai mult ii separa decat ii uneste pe asociati, si astfel distruge comunitatea ce se pretindea a fi construita in numele sau. Ideea revolutionara este o imposibila exorcizare a acestei fatalitati” II. Astfel marxism-leninismul si fascismul se vad datoare de a contribui la schimbare, dorind sa stearga imperfectiunile secolului XIX.

Negarea divinitatii lasa un spatiu de libertate individului. Aici isi gaseste loc si ideea de  egalitate, care merge in comunism pana la ultimele consecinte, pana la pierderea identitatii, la atomizarea individului.

Ateismul si vizionarismul reprezinta la randul lor tot o mostenire a revolutiei de la 1789: „Revolutia franceza a hranit politica europeana aproape un secol, si nu a inventat numai o societate bazata pe egalitate civila si guvernare reprezentativa, ci un mod de a privi schimbarea, o ideea asupra vointei omenesti, o conceptie mesianica asupra politicii.”III


I François, FURET, Trecutul unei iluzuii.Eseu despre ideea comunista in secolul XX. Ed. Humanitas, Bucuresti, 1996. p.25.
II Ibidem, p.40.
III Ibidem, p.27.

Despre Leonardo Chelu

Vezi și

article2839_w_l

Alegerile europene. Cine ar putea fi succesorul lui Jose Manuel Barroso la conducerea Comisiei Europene?

Marile formațiuni politice transnaționale din Uniunea Europeană și-au desemnat candidații pentru șefia Comisiei Europene. BBC …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *