Home / Politica si... / Criza / Reforma serviciului de informaţii al Japoniei

Reforma serviciului de informaţii al Japoniei

 


Criza de ostatici declanşată de Statul Islamic prin capturarea a doi cetăţeni japonezi în luna ianuarie a evidenţiat incapacitatea Japoniei de a 
acţiona fiind dependentă de serviciile de informaţii ale Turciei şi Iordaniei cât şi de capacitatea militară a Statelor Unite în vederea unei posibile operaţiuni de salvare. Confruntată cu o asemenea situaţie şi necesitatea de a preveni şi reacţiona la posibile crize internaţionale a determinat guvernul japonez să-şi formeze un nou sistem de informaţii independent, posibil modelat după agenţia  MI6 a Angliei.

După înfrângerea Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, sistemul de securitate al acesteia a fost dizolvat în vederea prevenirii unei alte agresiuni prin crearea unei dependenţe de alte state, în special de Statele Unite. Astfel, nu doar puterea sa  militară a fost afectată prin limitarea la o forţă de autoapărare dar şi serviciile sale de informaţii care au facilitat expansiunea imperialistă au fost complet demontate. În timpul Războiului Rece, Japonia a optat pentru un sistem de informaţii decentralizat şi dependent de SUA care era fericită să coopereze în contextul în care Japonia era esenţială strategiei anti-sovietice.

Insuficienţa unui asemenea sistem de informaţii dispersat în cinci organizaţii ale guvernului japonez, a devenit din ce în ce mai evidentă după sfârşitul Războiului Rece când relevanţa strategică a Japoniei a scăzut. În lipsa unor ameninţări majore, sistemul s-a dovedit suficient în ciuda faptului că îi lipseşte atât accesul la „inteligenţa umană” şi o instituţie centrală care să colecteze informaţii obţinute de celelalte organizaţii; dar în contextul unor crize, sistemul a condus la lipsuri de informaţii necesare implementării unor strategii şi politici esenţiale. Astfel, respectiva criză de ostatici a oferit atât oportunitatea cât şi justificarea implementării unei reforme a serviciilor de informaţii  astfel încât Japonia să numai depindă de aliaţii săi. În această privinţă premierul, Shinzo Abe, a afirmat că „este vital să consolidăm funcţiile de inteligenta ale guvernului şi de a colecta informaţii într-o manieră mai precisă şi promptă care va fi reflectată în procesul decizional strategic al statului.”

La momentul actual propunerea de reformă este doar la nivelul de proiect şi discuţii pentru a putea observa nivelul opoziţiei publice domestice dar şi reacţiile internaţionale; de asemenea, nu există nici o garanţie că va conduce la schimbări majore şi imediate, guvernul lui Abe încă fiind în principal preocupat de implementarea unei legislaţii privind dreptul la apărarea colectivă. Astfel, o asemenea reformă a serviciilor de informaţii cuplată cu capacitatea Japoniei de a trimite forţe militare în sprijinul aliaţilor săi reprezintă o serie de schimbări care evidenţiază revenirea Japoniei la condiţia unui stat normal dar care provoacă temeri şi critici în rândul statelor care au suferit de pe urma agresiunii Japoniei Imperiale, China respectiv Coreea de Sud sunt printre cei mai vehemenţi oponenţi internaţionali ai reformelor propune de guvernul lui Abe în domeniul securităţii. Pe de altă parte, Statele Unite sprijină asemenea reforme deoarece va consolida relaţia dintre acestea şi va conduce la situaţia în care şi Japonia va trebui să-şi asume costurile acestei alianţe.

 

Despre Luchian Emil

Vezi și

Taiwan – importanța strategică a unui teritoriu insular nerecunoscut global

Conflictul început de liderii Rusiei în Ucraina a determinat analiștii politici să își îndrepte atenția, …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *