Politicall.ro Educare prin informare
AFRICA DE SUD
Drapelul țării:
Drapelul este compus din două benzi orizontale de lățime egală de culoare roșu și albastru, separate printr-o bandă centrală verde care se desparte într-un Y orizontal, ale cărui brațe se termină la colțurile laturii planului. Forma de Y îmbrățișează un triunghi negru isoscel de care brațele sunt separate prin benzi galbene înguste; benzile roșii și albastre sunt separate de banda verde și brațele acesteia prin dungi albe înguste; culorile steagului nu au niciun simbol oficial, dar Y reprezintă „convergența diferitelor elemente în cadrul societății sud-africane, luând drumul înainte în unitate”; negru, galben și verde se găsesc pe steagul Congresului Național African, în timp ce roșu, alb și albastru sunt culorile steagurilor Olandei și Regatului Unit, ai căror coloniști au condus Africa de Sud în perioada colonială.
Steagul Africii de Sud este unul dintre cele două steaguri naționale care afișează șase culori ca parte a designului său principal, celălalt fiind al Sudanului de Sud
ISTORIC:
Unele dintre cele mai vechi fosile de natură umană se găsesc în Africa de Sud. În jurul anului 500 d.Hr., triburile vorbitoare de bantu au început să își stabilească așezăminte în ceea ce este acum nord-estul Africii de Sud, înlocuind grupurile vorbitoare de khoisan dinspre sud-vest. Comercianții olandezi au aterizat în vârful sudic al actualei Africii de Sud în 1652 și au stabilit un punct de escală pe ruta mirodeniilor dintre Țările de Jos și Orientul Îndepărtat, întemeind orașul Cape Town. După ce britanicii au ocupat zona Capului Bunei Speranțe în 1806, mulți dintre coloniștii de origine olandeză (afrikaneri, numiți și „boeri” (fermieri) la acea vreme) au plecat spre nord pentru a-și fonda propriile republici, Transvaal și Orange Free State. În anii 1820, au început câteva decenii de războaie, când triburile zulu și-au extins teritoriul, mutându-se din ceea ce este astăzi sud-estul Africii de Sud și confruntându-se cu alte popoare indigene și cu așezările europene în expansiune într-o perioadă cunoscută sub numele de Mfecane. Descoperirea diamantelor (1867) și a aurului (1886) a stimulat bogăția și imigrația din Europa.
Războiul anglo-zulu (1879) a dus la încorporarea teritoriului regatului zulu în Imperiul Britanic. Ulterior, republicile Afrikaner au fost încorporate în Imperiul Britanic după înfrângerea lor în cel de-al doilea război din Africa de Sud (1899-1902). Cu toate acestea, britanicii și afrikanerii au guvernat împreună începând din 1910 sub Uniunea Africii de Sud, care a devenit republică în 1961, după un referendum care recunoștea votul doar pentru albi. În 1948, Partidul Național a fost votat la putere și a instituit o politică de apartheid – considerată „dezvoltare separată” a raselor – care a favorizat minoritatea albă și a suprimat majoritatea africană și alte grupuri non-albe. Congresul Național African (ANC) a condus rezistențași mulți lideri de top al ANC, precum Nelson Mandela, au petrecut zeci de ani în închisorile din Africa de Sud. Protestele interne și insurgențele, precum și boicoturile unor națiuni și instituții occidentale, au condus la eventuala dorință a regimului de a desființa ANC și de a negocia o tranziție pașnică la guvernarea majorității.
Primele alegeri multirasiale au avut loc în 1994, după sfârșitul apartheidului, și au dus la conducerea majorității sub un guvern condus de ANC. De atunci, Africa de Sud s-a străduit să abordeze dezechilibrele din epoca apartheidului în ceea ce privește bogăția, locuințele, educația și îngrijirea medicală sub administrații succesive. Jacob Zuma a devenit președinte în 2009 și a fost reales în 2014, dar a demisionat în februarie 2018 după numeroase scandaluri de corupție și câștiguri ale partidelor de opoziție la alegerile municipale din 2016. Succesorul său, Cyril Ramaphosa, a făcut unele progrese în domnia corupției, deși multe provocări continuă să persiste. La alegerile naționale din mai 2019, ANC a câștigat majoritatea mandatelor parlamentare, iar Ramaphosa și-a asumat încă un mandat de cinci ani. Acesta a fost reales lider ANC în 2022, înaintea alegerilor naționale programate pentru 2024.
GEOGRAFIE
Localizare: Africa de Sud, vârful sudic al continentului
Coordonate geografice: 29 00 S, 24 00 E
Suprafața totală: 1,219,090 kilometri pătrați, din care uscat: 1,214,470 km pătrați și 4,620km pătrați de ape
Granițe: 5,244 kilometri
Țări învecinate: Botswana 1,969 km; Lesotho 1,106 km; Mozambic 496 km; Namibia 1,005 km; Eswatini 438 km; Zimbabwe 230 km
Țărmuri: 2,798 kilometri
Ape maritime: ape teritoriale: 12 mile marine
Climat: preponderent semiarid; subtropical de-a lungul coastei de est; zile însorite, nopți răcoroase
Relief: vast platou interior marginit de dealuri accidentate și câmpie de coastă îngustă
Altitudini extreme: cea mai joasă – Oceanul Atlantic, 0 m ; cea mai înaltă – Ntheledi (Mafadi) 3,450 m : altitudine medie – 1,034 m
Resurse naturale: aur, crom, antimoniu, cărbune, minereu de fier, mangan, nichel, fosfați, cositor, elemente din pământuri rare, uraniu, diamante prețioase, platină, cupru, vanadiu, sare, gaze naturale
Dezastre naturale: secete prelungite, vulcanism: vulcanul care formează Insula Marion din Insulele Prințului Edward, care a erupt ultima dată în 2004, este singurul vulcan activ din Africa de Sud
Notă: Africa de Sud înconjoară complet Lesotho și aproape complet înconjoară Eswatini
Populatie: 58,048,332 (estimare 2023)
Rata natalității: 18.3 nașteri /1.000 de oameni (estimare 2023)
Rata mortalității: 7.2 decese/1.000 de oameni (estimare 2023)
Populatie urbană: 68.8%
Cele mai mari orașe: Johannesburg (incluzând Ekurhuleni), Cape Town (capitala legislativă), Durban, Pretoria (capitala administrativă), Port Elizabeth, West Rand (2023)
Rata mortalitatii infantile: 127 decese /100.000 de nasteri vii
Speranta de viata la naștere: 71 ani; barbati: 69.4 ani, femei: 72.6 ani
Limbi vorbite: isiZulu (oficial) 25,3%, isiXhosa (oficial) 14,8%, Afrikaans (oficial) 12,2%, Sepedi (oficial) 10,1%, Setswana (oficial) 9,1%, engleză (oficial) 8 ,1%, Sesotho (oficial) 7,9%, Xitsonga (oficial) 3,6%, siSwati (oficial) 2,8%, Tshivenda (oficial) 2,5%, isiNdebele (oficial) 1,6%, alte (include limbile Khoi, Nama și San) 2%; (estimare 2018)
Grupuri etnice: sud-africani negri 81.4%, sud-africani colorați 8.2%, sud-africani albi 7.3%, indieni/asiatici 2.7%, 0.4% alții (estimare 2022)
Religii: Creștin 85,3%, tradițional african 7,8%, islam 1,6%, hindu 1,1%, alți 1,3%, niciunul 2,9% (est. 2022)
POLITICA
Numele țării: Africa de Sud
Forma convențională lungă: Republica Africa de Sud
Forma convențională scurtă: Africa de Sud
Etimologia numelui țării: nume autodescriptiv de la localizarea pe continent; „Africa” derivă din denumirea romană a zonei corespunzătoare Tunisiei actuale „Africa terra”, care însemna „Țara Afrilor” (tribul rezident în acea zonă), dar care în cele din urmă a ajuns să însemne întregul continent.
Forma de guvernamant: republică parlamentară
Capitala: Pretoria (capitala dpdv administrativă); Cape Town (capitala dpdv legislativ); Bloemfontein (capital dpdv judiciar) , coordonate geografice: 25 42 S, 28 13 E
Diviziuni administrative: 9 provincii; Eastern Cape, Free State, Gauteng, KwaZulu-Natal, Limpopo, Mpumalanga, Northern Cape, North West, Western Cape
Independența: Obținută la 31 mai 1910 (Uniunea Africii de Sud formată din patru colonii britanice: Cape Colony, Natal, Transvaal și Orange Free State); 22 august 1934 (Actul privind statutul Uniunii); 31 mai 1961 (republică declarată);
Ziua Națională: Ziua Libertăţii, 27 aprilie (1994)
Constituția: ultima redactare la 8 mai 1996, aprobată de Curtea Constituțională la 4 decembrie 1996, intrată în vigoare la 4 februarie 1997
Amendamente: propuse de Adunarea Națională a Parlamentului; adoptarea amendamentelor care afectează secțiunile constituționale privind drepturile și libertățile omului, non-rasismul și non-sexismul, supremația constituției, votul, sistemul multipartid de guvernare democratică și procedurile de modificare necesită cel puțin 75% vot majoritar al Adunării; votul favorabil al cel puțin șase din cele nouă provincii reprezentate în Consiliul Național al Provinciilor și avizul conform al președintelui republicii; adoptarea amendamentelor care afectează Carta Drepturilor și a celor legate de limitele, puterile și autoritățile provinciale necesită cel puțin două treimi din votul majorității Adunării, votul favorabil al cel puțin șase din cele nouă provincii reprezentate în Consiliul Național și aprobarea președintui;
Cetățenia: sud-africană
Sistem juridic: sistem juridic mixt de drept civil romano-olandez, drept comun englez și drept cutumiar
Drept de vot: universal, vârsta minimă 18 ani
Puterea executivă: Șeful statului este președintele (din 15 februarie 2018: Matamela Cyril Ramaphosa; vicepreședintele: din 7 martie 2023 Paul Mashsatile după demisia lui David Mabuza la 1 martie 2023.) Președintele este atât șef de stat, cât și șef de guvern. Cabinetul este numit de președinte.
Președinte este ales indirect de Adunarea Națională pentru un mandat de 5 ani (eligibil pentru al doilea mandat); ultimele alegeri au avut loc la 22 mai 2019 (urmează să aibă loc în mai 2024)
Puterea legislativă: Parlamentul bicameral este format din Consiliul Național al Provinciilor (90 de locuri; nouă delegații de 10 membri, fiecare cu 6 delegați permanenți și 4 delegați speciali, numiți de fiecare dintre cele 9 legislaturi provinciale pentru a servi mandate de 5 ani. Consiliul are competențe speciale pentru a proteja interesele regionale , inclusiv protejarea tradițiilor culturale și lingvistice în rândul minorităților etnice.
Adunarea Națională este formată din 400 de locuri; jumătate din membri sunt aleși direct în circumscripții cu mai multe locuri și jumătate într-o singură circumscripție la nivel național, ambele prin vot popular cu reprezentare proporțională; membrii servesc mandate de 5 ani.
Puterea juridică: Cele mai înalte instanțe sunt Curtea Supremă de Apel (formată din președintele instanței, vicepreședintele și 21 de judecători) și Curtea Constituțională (formată din judecătorii șefi și adjuncți și 9 judecători).
Președintele Curții Supreme de Apel și vicepreședintele sunt numiți de președintele național, după consultare cu Comisia pentru servicii judiciare (JSC), un organism format din 23 de membri, prezidat de șeful judecătorului și care include alți judecători și directori judiciari, membri ai parlamentului, avocați și avocați în exercițiu, un profesor de drept și câțiva membri desemnați de președintele Africii de Sud. Judecătorii Curții Supreme sunt numiți de către președintele național la sfatul SA și rămân în funcție până când sunt eliberați din serviciul activ printr-o lege a Parlamentului. Șeful Curții Constituționale și judecătorii șefi adjuncți sunt numiți de președintele Africii de Sud după consultare cu SA și cu șefii Adunării Naționale. Alți judecători ai Curții Constituționale sunt numiți de președintele național după consultare cu șeful judecătorului și liderii Adunării Naționale; Judecătorii Curții Constituționale servesc mandate fie de 12 ani fără posibilitate de reînnoire, fie până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Instanțele subordonate sunt Înaltele Curți; Instanțele de Magistrați; instanțele de muncă și tribunalele de revendicare a terenurilor.
Partide politice: Partidul Creștin Democrat African (ACDP)
Congresul Independent African (AIC)
Congresul Național African (ANC)
Convenția Poporului African (APC)
Agang SA
Congresul Poporului (COPE)
Alianța Democrată (DA)
Economic Freedom Fighters (EFF)
Freedom Front Plus sau (FF+)
BINE
Inkatha Freedom Party (IFP)
Partidul Libertății Naționale (NFP)
Congresul Panafricanist din Azania (PAC)
Partidul Creștin Democrat Unit sau (UCDP)
Mișcarea Democrată Unită (UDM)
COMUNICAȚII
Emisii media (Broadcasting Media): South African Broadcasting Corporation (SABC) operează 4 posturi TV, trei gratuite și unul de TV cu plată; e.tv, un post privat, este accesibil pentru mai mult de jumătate din populație; serviciile TV cu mai multe abonament oferă o combinație de canale locale și internaționale; varietate dezvoltată de posturi de radio publice și private la nivel național, regional și local; rețeaua de radio SABC, deținută și controlată de stat, dar nominal independentă, operează 18 posturi, câte una pentru fiecare dintre cele 11 limbi oficiale, 4 posturi comunitare și 3 posturi comerciale; peste 100 de posturi comunitare extind acoperirea în zonele rurale
Codul de internet al țării: .za
Utilizatori de internet (număr total și procente din populație): 42.48 millioane, 72% din populație (estimare 2021)
ARMATA ȘI SECURITATE
Cheltuieli: 0,7% din PIB (estimare 2023)
Efectiv militar (Military and security service personnel strengths): Aproximativ 75.000 în serviciu activ (40.000 Armată; 7.000 Marină; 10.000 Forțe Aeriene; 8.000 Serviciu sanitar miliar; 10.000 alți, inclusiv administrativ, logistic, poliție militară); 180.000 Serviciul de poliție din Africa de Sud (estimare 2023)
Notă:
Responsabilitățile principale ale SANDF includ apărarea teritorială și maritimă, sprijinirea Serviciului de poliție, protejarea infrastructurii cheie și participarea la misiuni internaționale de menținere a păcii; SANDF a fost în mod tradițional una dintre cele mai capabile armate din Africa, dar în ultimii ani pregătirea operațională și programele sale de modernizare au fost îngreunate de deficitul de finanțare. SANDF participă în mod regulat la misiunile de menținere a păcii din Africa și ONU; în 2021, a trimis aproximativ 1.500 de militari în Mozambic ca parte a unei forțe multinaționale SADC pentru a ajuta la combaterea unei insurgențe, iar forțele sud-africane sunt o componentă cheie a Brigăzii de intervenție a forțelor ONU în Republica Democratică Congo. În ultimii ani, SANDF a fost desfășurat pe plan intern pentru a ajuta Serviciul de Poliție să înlăture tulburările și să combată traficul de-a lungul frontierei.
Armata s-a reorganizat în ultimii ani, iar forțele sale de luptă sunt organizate în 4 brigăzi „moderne”, fiecare proiectată pentru misiuni specifice și răspunzând amenințărilor moderne precum războiul asimetric. Noile brigăzi sunt separate în forțe aeropurtate, infanterie ușoară, mecanizate și motorizate. Marina operează o forță mixtă de nave de război, ambarcațiuni de patrulare, submarine și nave de sprijin; principalii săi combatanți sunt 4 fregate și 3 submarine de atac. Marina are, de asemenea, o escadrilă maritimă de reacție rapidă care include infanterie navală și scafandri de luptă. Forțele Aeriene au escadroane de avioane de luptă multifuncționale, de atac la sol și de transport, precum și elicoptere de atac și transport
SANDF a fost creat în 1994 pentru a înlocui Forța de Apărare Sud-Africană (SADF); SANDF a fost deschis pentru toți sud-africanii care au îndeplinit cerințele militare, în timp ce SADF a fost o forță în mare parte atribuit grupului etnic sud african alb (doar albii erau supuși conscripției) cu non-albii autorizați să se alăture doar în calitate de voluntar; SANDF a absorbit, de asemenea, membri ai forțelor de gherilă și miliție ale diferitelor grupuri de opoziție anti-apartheid, inclusiv din Congresul Național African, Congresul Panafricanist și Partidul pentru Libertate Inkatha, precum și forțele de securitate ale fostelor țări independente bantustane.
Dispute transnationale:
Africa de Sud-Eswatini: Eswatini încearcă să recupereze un teren despre care spune că a fost furat de Africa de Sud
Africa de Sud-Lesotho: furtul transfrontalier de animale, contrabanda cu droguri și arme și migrația ilegală ridică probleme.
Africa de Sud-Mozambic: braconierii de animale trec granița dintre Africa de Sud-Mozambic pentru a vâna animale sălbatice în Parcul Național Kruger din Africa de Sud; gardurile de frontieră au fost îndepărtate în unele zone pentru a permite animalelor să se plimbe între rezervațiile naturale din cele două țări; patrulele îmbunătățite, tehnologia și cooperarea transfrontalieră reduc problema.
Africa de Sud-Namibia: guvernele Africii de Sud și Namibiei nu au semnat sau ratificat textul Acordului general din 1994 care plasează granița în mijlocul râului Orange; amplasarea frontierei ar putea afecta drepturile de exploatare a diamantelor; Africa de Sud a susținut întotdeauna că malul de nord al râului Orange este granița dintre cele două țări, în timp ce constituția Namibiei prevede că granița se află în mijlocul râului Orange.
Africa de Sud – diverse: Africa de Sud a plasat unități militare pentru a sprijini operațiunile poliției de-a lungul graniței dintre Lesotho, Zimbabwe și Mozambic pentru a controla contrabanda, braconajul și migrația ilegală
Africa de Sud-Zimbabwe: Zimbabweenii migrează ilegal în Africa de Sud în căutare de muncă sau de contrabandă cu bunuri pentru a le vinde cu profit înapoi acasă
Refugiați și persoane dislocate în interiorul granițelor:
Refugiați: 22.388 (Somalia), 15.240 (Etiopia) (la jumătatea anului 2022); 42.080 (Republica Democratică Congo) (refugiați și solicitanți de azil) (2023)
IDP: 5.000 (2020)
